2 definiții pentru învărga
Regionalisme / arhaisme
învărgá, v.t. A țese cu dungi; a învârsta. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.
învărga, vb. tranz. – A învârsta, a țese cu dungi. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: învărga
| verb (VT205) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)