întruloca v vz întroloca

ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.

întorloca v vz întroloca

întorloci v vz întroloca

întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.

întroluca v vz întroloca

întruluca v vz întroloca

înturloca v vz întroloca

înturluca v vz întroloca

troloci v vz întroloca

ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întruloca, întorloca vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCA, întroloc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întruloca, întorloca (RUSSO, S. 91) vb. I.

A SE ÎNTROLOCA mă întroloc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

A ÎNTROLOCA întorloc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

întorlóc, V. întroloc.

întrolóc, a -á v. tr. (d. într’un loc? Cp. și cu turluc. – El întroloacă). Est. Adun, unesc, întrunesc, împreun: pete de catran întrolocate cu zvîrcolirĭ de balaur (BR. 1923, 4, 17). Înhăĭtez, îngurluĭesc: s’aŭ întrolocat. – Și întruloc: s’aŭ întrulocat cu lăutarĭ, pelin și danț (VR. 1914, 7, 46), întorloc (Beld. 3108), întruluc și înturluc: Cine le minește (cucoarelor) ziŭa în care se înturlucă (Con. 273)? Ele par întrolocate (264).

întrulóc și -úc, V. întroloc.

înturlúc, V. întroloc.

!întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întruloc, 2 sg. întruloci, 3 întruloacă; conj. prez. 1 sg. să întruloc, 3 să întruloace

întruloca v. întroloca

întroloca/întruloca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloacă/ întruloacă

întroloca vb., ind. prez. 1 sg. întroloc, 3 sg. și pl. întroloacă

ÎNTROLOCA vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, însoți, întovărăși, întruni, petrece, reuni, strânge.

întroloca vb. v. ACOMPANIA. ADUNA. CONDUCE. DUCE. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. ÎNTRUNI. PETRECE. REUNI. STRÎNGE.

A (se) întroloca ≠ a (se) separa

ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.