16 definiții pentru tulei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULEI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. sb. tulaj, ucr. tulij.

tulei sn [At: CANTEMIR, IST. 193 / V: (reg) tiu~ / Pl: ~e / E: ns cf srb tulaj, ucr тулій] 1 Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre Si: (reg) tulean (1). 2 Puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 3 (Fam) Fir de păr abia crescut în mustața sau în barba tinerilor. 4 (Fam; pex) Fir de păr mai gros decât celelalte. 5 (Fam) Fire rare de păr care se observă uneori pe fața femeilor.

TULEI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij.

TULEI, tuleie, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Cotor al penelor încă nedezvoltate, care acoperă corpul puilor de pasăre. Găsi... zece puișori de găină, piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Astfel, prin ghizdeie, Un pui cu tuleie, Muma îl numește, Noaptea-l încălzește Pînă va zbura. BOLLIAC, O. 78. 2. Fir de păr abia crescut în mustața sau în barba tinerilor. Și cum zice vorba asta, hop și Prîslea, de douăzeci și doi de ani, de-abia cu cîteva tuleie în bărbie. CARAGIALE, P. 114. Cînd abia începuse tuleiele bărbiei să-i umbrească pielița copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume. ODOBESCU, S. III 177.

tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe (ung. toll, tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ, a. î., care poate fi luat de la Romînĭ, ca și pol. tuleja, vîrf de suliță. V. și ștulete). Est. Pană din cele dintîĭ care le cresc păsărilor după puf. Iron. Prim fir de mustață orĭ de barbă: nicĭ nu ĭ-aŭ crescut tuleĭele, și combate guvernu la gazetă! – În Trans. tuleŭ, pl. eĭe, strujan, cocean. V. tujlean și tulug.

tuleiu n. Mold. 1. paiu gros; 2. cotorul penei (la păsări); 3. fig. păr ce răsare: tuleie de barbă. [Și tiuleiu: pol. TULEĬA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tulei (-ie), s. n.1. Puf, perișor. – 2. Pufuleț de fructe sau de plante. – 3. Cocean, ciocălău, pănușă de porumb. – Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu, tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, II, 426; Tiktin, Candrea), cf. torbă și sb. tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales dacă se ține cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloană” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie să fie abandonată, ca și der. din lat. tubŭla (Pușcariu, Dacor., V, 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean), s. n. (cocean, ciocălău; puf, perișor); tulău, s. m. (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarță de tei sau de salcie, măsoară 2 m. în lungime), probabil din același sl. tulŭ „tub” (după Miklosich, Slaw. Elem., 50 și Cihac, II, 427; din sb., cr. tuliti „a scheuna, a urla”; după Conev, 104, din bg. tulnik); tulnica, vb. (Trans., a suna din tulnic); tulug, s. m. (tuleu de porumb, cocean), în Trans.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: tulei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulei
  • tuleiul
  • tuleiu‑
plural
  • tuleie
  • tuleiele
genitiv-dativ singular
  • tulei
  • tuleiului
plural
  • tuleie
  • tuleielor
vocativ singular
plural
tiulei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulei, tuleiesubstantiv neutru

  • 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsi... zece puișori de găină, piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. DLRLC
    • format_quote Astfel, prin ghizdeie, Un pui cu tuleie, Muma îl numește, Noaptea-l încălzește Pînă va zbura. BOLLIAC, O. 78. DLRLC
  • 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și cum zice vorba asta, hop și Prîslea, de douăzeci și doi de ani, de-abia cu cîteva tuleie în bărbie. CARAGIALE, P. 114. DLRLC
    • format_quote Cînd abia începuse tuleiele bărbiei să-i umbrească pielița copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume. ODOBESCU, S. III 177. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.