options
2 definitions for supraduce

General use dictionaries

supraduce vt [At: ARISTIA, PLUT. 143/1 / Pzi: ~duc / E: supra1- + duce] (Îvr) A duce în plus.

Regional dictionaries

supraduce, supraduc, vb. III (înv.) a aduce în plus.

Entry: supraduce
supraduce
verb (VT642)
infinitive long infinitive participle gerund imperative 2nd person
(a)
  • supraduce
  • supraducere
  • supradus
  • supradusu‑
  • supraducând
  • supraducându‑
 singular plural
  • supradu
  • supraduceți
number person present present subjunctive imperfect simple perfect pluperfect
singular 1st (eu)
  • supraduc
 (să)
  • supraduc
  • supraduceam
  • supradusei
  • supradusesem
2nd (tu)
  • supraduci
 (să)
  • supraduci
  • supraduceai
  • supraduseși
  • supraduseseși
3rd (el, ea)
  • supraduce
 (să)
  • supraducă
  • supraducea
  • supraduse
  • supradusese
plural 1st (noi)
  • supraducem
 (să)
  • supraducem
  • supraduceam
  • supraduserăm
  • supraduseserăm
  • supradusesem
2nd (voi)
  • supraduceți
 (să)
  • supraduceți
  • supraduceați
  • supraduserăți
  • supraduseserăți
  • supraduseseți
3rd (ei, ele)
  • supraduc
 (să)
  • supraducă
  • supraduceau
  • supraduseră
  • supraduseseră
* unrecommended or incorrect form – (show)
* elisions and long verb forms – (show)