rostopască sf [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) lo~, răs~, răstopastie, răstipastie, răstupea~, ~snă, ~st sn, ~stă, ~ste, ~stie, ~ațe, ~ație, ~pea~, ~postă, roto~, rotopaste, rotopast sn / Pl: (rar) ~aște / E: ucr ростопасть] (Bot) 1 (Reg; șîs rotopaste mică) Plantă erbacee medicinală din familia papaveraceelor, cu flori galbene-aurii, așezate în vârful tulpinii, conținând un suc gălbui-portocaliu acru, otrăvitor Si: (reg) ai-de-pădure, alăndurișe, buruiană-de-negei, calce (4)-mare, crucea (120) ~-voinicului, gălbioare, iarbă-de-negei, lăptiugă, mac-sălbatic, măselniță, negelariță, oiască, paparună, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopatiță, rostopol¹, sălățea (5), scânteiță (3), tătărcele (Chelidonium majus). 2 (Trs; îf răstupească) Roiniță (Melissa offîcinalis).

ROSTOPASCĂ s. f. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, a cărei tulpină conține un lapte galben-portocaliu, acru, veninos (Chelidonium majus). Foaie verde rostopască, De la deal de casa noastră Crește-o floricic-albastră. ȘEZ. I. 71.

ROSTOPASCĂ f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță. /<ucr. rostopasti

rostopască f. Mold. Tr. Bot. negelariță. [Rut. ROSTOPAST].

rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.).

lostopască sf vz rostopască

răstipastie sf vz rostopască

răstopască sf vz rostopască

răstopastă sf vz rostopască

răstopastie sf vz rostopască

răstupească sf vz rostopască

rostopasnă sf vz rostopască

rostopast sn vz rostopască

rostopastă sf vz rostopască

rostopaste sf vz rostopască

rostopatie sf vz rostopască

rostopațe sf vz rostopască

rostopație sf vz rostopască

rostopească sf vz rostopască

rotopască sf vz rostopască

rotopast sn vz rostopască

rotopaste sf vz rostopască

CALCE¹ sf. 🌿 1 Plantă cu frunze groase, lucitoare, cu flori mari galbene-aurii, care crește prin bălți și pe locuri umede; numită și „calcea-calului”, „scalce”, „bulbuc(ei)”, „capră-nemțească” (Caliha palustris) (🖼 744) ¶ 2 ~-MARE =ROSTOPASCĂ; ~-MICĂ = UNTIȘOR¹ [lat. calx, calcem].

CRUCE sf. 1 Instrument alcătuit dintr’o bucată de lemn verticală peste care e pusă de-a curmezișul o altă bucată orizontală și de care se serveau cei vechi spre a țintui sau lega mîinile și picioarele celor condamnați la moarte (🖼 1602) ¶ 2 ⛪ Crucea pe care a fost răstignit Mîntuitorul ¶ 3 ⛪ Semnul distinctiv al creștinătății, ca amintire a răstignirii Mîntuitorului ¶ 4 Semn simbolic al mai multor ordine religioase, militare sau civile, care e înfățișat sub diferite forme (🖼 1603) ¶ 5 ⛪ Înălțarea Crucii, Ziua Crucii, Crucea mare, sărbătoare ce se prăznuește în ziua de 14 Septembrie: Crucea mică numele popular al sărbătorii Tăierea capului sf. Ioan, din 29 August ¶ 6 Cruce de lemn, de metal sau de piatra ce se pune la biserici, pe morminte, pe lîngă o fîntînă, etc. (🖼 1604, 1606): a pune ~ cuiva, a-l duce la groapă; F a-l considera mort; a pune ~ unui lucru, a) a-l socoti pierdut, a renunța la el pe veci; b) a-l scoate la vînzare (de la obiceiul de a pune o cruce de lemn sau a însemna cu o cruce obiectul scos la vînzare: tot eram eu hotărît s’o vînz din pricina asta; să știi că acum negreșit am să-i pui ~ (ISP.) ¶ 7 Ⓕ ⛪ Creștinismul: triumful Crucii; va putea să ocrotească pe creștini de asuprelile nelegiuitului vrăjmaș al sfintei Cruci (ISP.) ¶ 8 Ⓟ ⛪ Religie, lege: Rușii și Moldovenii sînt tot de-o ~ ¶ 9 Giuvaerica în formă de cruce: ~ de aur ¶ 10 ⛪ Semnul pe care-l fac creștinii cînd se’nchină: a-și face ~, a-și face semnul crucii; Românul și-l face și cînd e mirat sau uimit din cale afară, cînd se sperie de ceva, cînd pornește la drum, etc.: începură să-și facă ~ și să-și scuipe în sîn de frică (ISP.); făcîndu-și ~, după obiceiul creștinesc, moșneagul porni la drum (ȘEZ.) ¶ 11 🥇 Decorație sau medalie în formă de cruce: ~A-TRECERII-DUNĂRII, medalie comemorativă a operațiunilor de peste Dunăre în războiul din 1877-1878, ~A-ELISABETA, cruce comemorativă, instituită prin regulamentul din 7 Octomvrie 1878, și conferită doamnelor care au căutat răniții sau bolnavii în timpul campaniei din 1877-1878; MARE-CRUCE, rangul cel mai înalt la anumite decorații (🖼 1607); 👉 TRECEREA-DUNĂRII, SERVICIUL-CREDINCIOS, MERITUL-SANITAR ¶ 12 CRUCEA-ROȘIE societate înființată cu scopul de a îngriji bolnavii și răniții dintr’un războiu și de a veni în ajutorul prizonierilor; membrii acestei societăți poartă ca semn o cruce roșie pe un fond alb ¶ 13 ♠️ În jocul de cărți: treflă ¶ 14 Răscruce, răspîntie: a i se face calea ~ ¶ 15 Mijloc: în crucile satului (GN.); în crucile mesei (MAR.); stă soarele în ~ sau e ~ amiazi, zice poporul cînd soarele stă în mijlocul cerului drept deasupra capului; ~a nopții (R.-COD.), miezul nopții ¶ 16 🐕 Partea corpului dintre șolduri și rădăcina cozii (la boi, cai, etc.), numită și „crucile șalelor” (🖼 1608) ¶ 17 💫 a) Constelațiunea „Lebedei”, numită și „Crucea Mare”, „Crucea Miezului Nopții”; b) constelațiunea Delfinului, numită și „Crucea Mică”; Crucea Sudului, constelație din emisfera australă, aproape de polul Sud, alcătuită din stele așezate în cruce ¶ 18 🔧 O parte a carului alcătuită dintr’o bucată de lemn pusă de-a curmezișul peste proțap; la unele care ce poartă greutăți mari sînt două cruci: una dinainte, la proțap, iar cealaltă în partea dinapoi, așezată de-a curmezișul peste inima carului (🖼 1609): stai binișor pe ici, pe ~a căruței (CRG.) = o parte a saniei, numită și „bot(niță)”, „(h)obot” sau „obăd”, alcătuită dintr’o bucată de lemn prinsă de vîrful tălpilor și așezată cruciș peste pisc (👉 SANIE) ¶ 19 🌿 CRUCEA-PÎINII, FLOAREA-CRUCII, PRISTOLNIC; – CRUCEA-PĂMÎNTULUI, plantă, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori albe sau roșiatice (Heracleum sphondylium) (🖼 1611); -CRUCEA-VOINICULUI¹, plantă care crește prin pădurile de la munte, cu flori mari albastre (Anemone angulosa) (🖼 1610); – CRUCEA-VOINICULUI² = ROSTOPASCĂ ¶ 20 Frate de ~, soră de ~, prieten(ă) nedespărțit(ă), fărtat, surată; în timpurile vechi, și pe alocuri încă în zilele noastre, împrietenirea aceasta (înfărtățirea) se făcea prin amestecarea sîngelui, crestîndu-se fie-care la deget sau la brațul drept, în formă de cruce, și legîndu-se prin jurămînt, în fața preotului, pe cruce și evanghelie ¶ 21 În jurăminte și înjurături, crucea e dese-ori pomenită: pe crucea mea! bată-l crucea! după patru ore de răcnete și înjurături, cruci și răscruci (= înjurături de cruce), sfinți și evanghelii ... intram în curtea poștiei (I.-GH.) ¶ 22 🔱 Ⓟ Ucigă-l-crucea 👉 UCIGĂ-L-CRUCEA; – Cruce-ajută 👉 AJUTA; Cruce de aur în casă! invocațiune pentru a fi ferit de necuratul, cînd se pomenește numele diavolului ¶ 23 Cruce de voinic, om voinic în toată puterea cuvîntului: băștinașul mîndrei Oltenii e pretutindenea ~ de voinic, Romîn deștept și vrednic (VLAH.) ¶ 24 📐 (P): a fi sau a umbla cu ~a în sîn, a fi sfînt, evlavios; a nu fi ~ de închinat (R.-COD.), a nu fi cinstit; 👉 BISERICĂ; a da cu ~a peste cineva, a întîlni pe neașteptate: merge ca cît merge ... și pe-o tihăraie dă cu ~a peste lup (CRG.); cine crede ’n ~, ca ~a se usucă, dacă vrei să ajungi la ceva, nu e deajuns să te ’nchini, ci trebue să și muncești; dintr’un lemn faci și ~ și lopată, totul depinde de creșterea ce se dă copilului, ca să iasă bun ori rău; nici pe dracul să-l vezi, nici ~ să-ți faci, mai bine să te ferești înainte de un rău, decît să cauți să-l alungi mai tîrziu cu diferite mijloace [lat. crux, crucem].

NEGELARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 ROSTOPASCĂ [negel].

lostopáscă, V. rostopască.

răstopáscă, V. rostopască.

rostopască s. f., g.-d. art. rostopascăi

rostopască s. f., g.-d. art. rostopascăi

rostopască s. f.

rostopască (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć.

ROSTOPÁSCĂ (< ucr.) s. f. Plantă erbacee medicinală din familia papaveraceelor, de 30-90 cm înălțime, cu rizom gros de 1-2 cm, tulpină dispers-păroasă, frunze alterne, neregulat sectate, cu două-opt flori galbene-aurii așezate în vârful tulpinii, toate părțile plantei conținând un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor (Chelidonium majus); negelariță, iarbă de negi. Crește prin locuri umbroase, necultivate. Conține numeroși alcaloizi, dintre care unii au efect citostatic. Utilizată încă din Antic. ca plantă medicinală. În Ev. Med. era folosită la tratamentul icterului. Reprezintă un medicament hepatoprotector, analgezic și antispastic, sub formă de infuzii; extern, este folosită pentru cicatrizarea rănilor și eliminarea negilor.

CHELIDONIUM L., CHELIDONIUM, fam. Papaveraceae. Gen cu o singură specie: Chelidonium majus L. «Rostopască». Originară din America de N, Asia, Europa, plantă anuală. Tulpina dreaptă, ramificată, înaltă de 0,30-1 m, cu peri lungi și rari, erbacee, care conține un latex galben-portocaliu, foarte otrăvitor. Frunze moi, glabre și divizate în lobi cu dinții rotunjiți, alterne, glauce pe partea inferioară. Flori galbene, 2 sepale, 4 petale, 2 stigmate scurte, dispuse în umbele terminale, fructul capsulă. înflorește în apr.-sept.

ROSTOPASCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.

ROSTOPASCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (reg.) alîndurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, negelariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scînteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rîndunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.

rostopáscă, s.f. Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus); neghelariță; ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei. – Din ucr. rostopast' (DEX, MDA).

rostopască, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud, 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza, 1968: 46). – Din ucr. rostopast’ (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

rostopască, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza 1968: 46). – Ucr. rostopast (Cihac cf. DER).