12 definiții pentru pătucean
din care- explicative DEX (7)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
PĂTUCEAN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătcean s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
PĂTUCEAN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătcean s. n.] – Pătuc + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
pătucean sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 23r/19 / V: pătc~ / Pl: ~ene / E: pătuc + -ean] (Pop) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PĂTUCEAN, pătucene, s. n. Pătuț. Cîte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. AL. 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
pătucean n. pat mic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PĂTCEAN s. n. v. pătucean.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
PĂTCEAN s. n. v. pătucean.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
pătcean sn vz pătucean
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
pătúc n., pl. e, pătuceán n., pl. ene (d. pat). Pat mic orĭ așternut mic care să servească drept pat.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
pătucean (pop.) s. n., pl. pătucene
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
pătucean (pop.) s. n., pl. pătucene
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
pătucean s. n., pl. pătucene
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
PĂTUCEAN s. v. pătuc, pătuț.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
pătucean s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N5)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv neutru (N5)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  pătucean, pătucenesubstantiv neutru  
 -   
-  Cîte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! REBREANU, R. I 184. DLRLC
 -  Dormea dusă pe-un pătucean îngust de scînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I 143. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Pătuc + -ean. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.