POR²(O), -POR/PORI- elem. „por, orificiu, canal”. (< fr. por/o/-, -pore, pori-, cf. lat. porus, gr. poros)

PORI- elem. por²(o)-.

PORO-₁ „tub, por, stomată”. ◊ gr. poros „cale, trecere” > fr. poro-, germ. id., engl. id. > rom. poro-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă din grupul lepidofitelor, descoperită cu resturi fosile în cărbunele brun cu luciu mat; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze prevăzute cu pori; ~gam (v. -gam), adj., (despre plante) care se înmulțește prin porogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație în care tubul polinic pătrunde în ovul prin micropil; ~ide (v. -id), s. f. pl., mici puncte în formă de pori pe membrana algelor diatomee; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor stomatelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat în poroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de identificare dactiloscopică, prin examinarea orificiilor glandelor sudoripare ale liniilor papilare; ~spor (v. -spor), s. m., spor format prin ieșirea protoplasmei printr-un por din peretele celulei conidiogene.

POR-₁, v. PORO-₁. □ ~encefalie (v. -encefalie), s. f., boală caracterizată prin existența unei cavități deschise în formă de crater la suprafața creierului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal aparent poros, format din celule alungite; sin. țesut poros.

-POR „deschidere, ieșire, orificiu”. ◊ gr. poros „trecere, pasaj” > fr. -pore, engl. id., germ. -por > rom. -por.

PORI- „orificiu, găurice, por”. ◊ L. porus „canal, conduct” > fr. pori-, engl. id. > rom. pori-. □ ~cid (v. -cid), adj., (despre capsule, antere etc.) care se deschide prin pori; ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Prevăzut cu pori sau stomate. 2. adj., (Despre materiale) Care provoacă porozitate într-o masă de material vîscos sau fluid; sin. porigen. 3. s. n. pl., Încrengătură de nevertebrate pluricelulare marine, fixate de substrat și cu suprafața corpului prevăzută cu orificii mici sau pori; sin. spongieri; ~gen (v. -gen₂), adj., porifer* (2).