16 definiții pentru peregrinaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Rar) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinagiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.

peregrinaj sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 423 / V: (înv) pelegrinagiu (Pl: ~gii), pele~, ~agiu (Pl: ~gii) / Pl: ~e / E: peregrin + -aj cf it pellegrinaggio] (Înv) 1-2 Pelerinaj (1-2). 3 Peregrinare.

PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Înv.) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinagiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.

PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Învechit; și în forma peregrinagiu) Pelerinaj. De cîte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormîntul lui [Matei Basarab]... stă ascuns într-o modestă capelă, aleasă chiar de dînsul pentru ultimu-i locaș, am simțit în mine cucernica mulțumire ce inspiră credincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte. ODOBESCU, S. I 439. Îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiile ce ai făcut la munți și peste munți. ALECSANDRI, S. 110. – Variantă: peregrinagiu s. n.

PEREGRINAJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio].

PEREGRINAJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)

PEREGRINAJ ~e n. rel. Călătorie făcută de credincioși într-un loc considerat sfânt; hagialâc; pelerinaj. /peregrin + suf. ~aj

PEREGRINAGIU s. n. v. peregrinaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peregrinaj (călătorie lungă) (rar) (desp. -re-gri-) s. n., pl. peregrinaje

peregrinaj (călătorie lungă) (rar) (-re-gri-) s. n., pl. peregrinaje

peregrinaj s. n. (sil. -gri-), pl. peregrinaje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: peregrinaj
peregrinaj substantiv neutru
  • silabație: pe-re-gri-naj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrinaj
  • peregrinajul
  • peregrinaju‑
plural
  • peregrinaje
  • peregrinajele
genitiv-dativ singular
  • peregrinaj
  • peregrinajului
plural
  • peregrinaje
  • peregrinajelor
vocativ singular
plural
peregrinagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrinagiu
  • peregrinagiul
  • peregrinagiu‑
plural
  • peregrinagii
  • peregrinagiile
genitiv-dativ singular
  • peregrinagiu
  • peregrinagiului
plural
  • peregrinagii
  • peregrinagiilor
vocativ singular
plural
pelegrinagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pelegrinaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peregrinaj, peregrinajesubstantiv neutru

rar
  • 1. Hagialâc, pelerinaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De cîte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormîntul lui [Matei Basarab]... stă ascuns într-o modestă capelă, aleasă chiar de dînsul pentru ultimu-i locaș, am simțit în mine cucernica mulțumire ce inspiră credincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte. ODOBESCU, S. I 439. DLRLC
    • format_quote Îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiile ce ai făcut la munți și peste munți. ALECSANDRI, S. 110. DLRLC
  • 2. Peregrinare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: peregrinare
etimologie:
  • Peregrin + sufix -aj. DEX '98 DEX '09
  • cf. limba italiană pellegrinaggio DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.