pendeleu sn [At: CANDREA, Ț. O. 7 / V: pin~, pindil~, pintil~ / Pl: ~ee / E: mg pendely] (Trs; Mar) Fustă din pânză albă pe care o poartă pe sub fotă femeile de la țară Si: poală.

pindeleu sn vz pendeleu

pindileu sn vz pendeleu

pintileu sn vz pendeleu

pendeleu, pendelee, s.n. (reg.) fustă din pânză albă, purtată de țărănci pe dedesubt; poală.

pendeleu, s.n. – v. pindileu („fustă”).

pindileu, (pendeleu), s.n. – (reg.) Fustă de pânză albă, țesută din cânepă, cu dantelă în partea inferioară, purtată pe sub „fusta înflorată” și zadie. (Trans., Maram.). – Din magh. pendely „cămașă lungă” (MDA).