PAPILIONACEU, -EE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée.

papilionaceu, ~ee [At: BARASCH, B. 25 / P: ~li-o~ / Pl: ~ei, ~ee / E: fr papillionacé] 1 sf (Lpl) Familie de plante dicotiledonate cu corola asemănătoare unui fluture. 2 sf (Șls) Plantă din această familie. 3 a (D. corola unor plante) Care seamănă cu aripile unui fluture. 4 a (D. plante) Care are o corolă papilionacee (3).

PAPILIONACEU, -EE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacé.

PAPILIONACEU, -EE adj. (Despre corola unei plante) Care seamănă cu aripile unui fluture; papilionat. ♦ (Despre plante) Care are o asemenea corolă. [Cf. fr. papilionacé].

PAPILIONACEU, -EE I. adj. (despre corolă) compus din cinci petale, ca un fluture. ◊ (despre plante) cu o asemenea corolă. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate leguminoase cu petalele în forma aripilor unui fluture. (< fr. papilionacée/s/)

*papilionacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d. lat. papilio, fluture. V. pavilion). Zool. Care seamănă cu aripile flutureluĭ: muscă, scoĭcă papilionacee. Bot. Corolă, floare, plantă papilionacee. S. f. Plantă din tribu cel maĭ însemnat al leguminoaselor, ca bobu, mazărea, fasolea ș. a.

papilionaceu (desp. -li-o-) adj. m., pl. papilionacei; f. sg. și pl. papilionacee

papilionaceu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacei; f. sg. și pl. papilionacee

papilionaceu adj. m. (sil. -li-o-), pl. papilionacei; f. sg. și pl. papilionacee