OBADĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (Înv. și reg.) obeadă s. f.] – Din sl. obedŭ.

obadă sf [At: (cca 1620) IORGA, D. B. I, 37 / V: (îrg) obea~^[1], (reg) obedă / Pl: rar, obede / E: vsl обєдъ] 1 Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, unite, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn. Si: (reg) ciolan, năplăț. 2 (Pgn) Parte circulară a roții de lemn, peste care se montează șina. 3 (Reg; d. caii de tracțiune; îe) A se face ~ A-și îndoi spinarea, opintindu-se. 4 (Reg; îe) A-i sări ~da A se înfuria. 5 Parte periferică, circulară a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 6 (Reg) Cui de lemn cu care se împreună obezile unei roți Si: cep. 7 (Reg) Cui care fixează lațurile de căpriori la casele acoperite cu stuf. 8 (Mpl) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, prindeau membrele condamnaților Si: butuc, (înv) dibă, gros, (reg) tumurug. 9 (Pex; lpl) Cătușe. 10 (Îvp; îe) A pune (în) obezi A subjuga. 11 (Ban) Veșcă de la sita sau de la pietrele morii. 12 (Reg) Cadru de lemn folosit ca gherghef. 13 (Îvp) Vas din scoarță de copac, de obicei de tei folosit la spălat sau la pescuit. 14 (Ban; Trs) Bor al pălăriei. 15 (Reg) Cozoroc. 16 (Trs) Tiv în partea de sus a izmenelor sau a șorțului, prin care trece șnurul cu care acestea se leagă. 17 (Trs; Mol) Semn distinctiv, în formă de semicerc, făcut în urechea oilor. 18 (Reg) Fiecare dintre bârnele care leagă partea de deasupra a stâlpilor casei Si: (reg) cosoroabă. corectat(ă)

OBADĂ (pl. -bezi, †-bede) sf. 1 Fie-care din bucățile de lemn încovoiat care, împreunate cu niște cuișoare de lemn, alcătuesc colacul roții (🖼 3372): lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea ~ de roată (NEGR.); în preajmă... erau aruncate obezi de roate, juguri de car, ghizduri (ODOB.) ¶ 2 pl. Două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu niște găuri, în care se închideau picioarele criminalilor, robilor, etc. la glezne, ca să-i împiedece de a fugi; pr. ext. cătuși: pentru greșala ce va face... îl va închide în temniță cu obede în picioare (PRV.-MB.); Țigani... vînduți la mezat ca pe vite... schingiuiți... puși în obezi (ALECS.); Și ducîndu-l în obezi La ispravnic cu dovezi (PANN); Ⓕ: sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei (CAR.); uneori se închideau și mîinile în obezi (🖼 3373) [vsl. o b e d ŭ].

OBADĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeadă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBADĂ, obezi, s. f. 1. Partea periferică a unei roți de vehicul, peste care se montează șina (la roțile de lemn) sau cauciucul (la roțile autovehiculelor); jantă, coroană; fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc această parte a unei roți de lemn. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497. 2. (Învechit, numai la pl.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu găuri, în care se prindeau picioarele sau, mai rar, mîinile osîndiților, pentru a-i imobiliza; p. ext. cătușe. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51. Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. Și vin’ soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239. 2Ș Fig. în inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70. – Variantă: obeadă (RETEGANUL, P. I 33) s. f.

OBADĂ obezi f. 1) Fiecare dintre bucățile care alcătuiesc partea periferică circulară a unei roți de lemn. 2) Parte a unei roți de automobil pe care se montează cauciucul. 3) la pl. înv. Instrument de tortură format din două bucăți de lemn, fiecare fiind prevăzută cu câte o scobitură în formă de semicerc, care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile condamnaților /<sl. obedu

obadă f. 1. bucată recurbată dela colacul roatei (obișnuit din lemn de fag); 2. pl. obezi, fiare, lanțuri. [Slav. OBEDŬ, verigă].

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

obeadă sf vz obadă

obedă sf vz obadă

❍NĂPLAȚ sm. Olten. Băn. 🔧 – OBADĂ1 [bg. naplatŭ].

OBEZI 👉 OBADĂ.

obeádă, V. obadă.

obadă (pop.) s. f., g.-d. art. obezii; pl. obezi

obadă (pop.) s. f., g.-d. art. obezii; pl. obezi

obadă s. f., g.-d. art. obezii; pl. obezi

obadă, obezii gen. a.

obadă (obezi), s. f. – 1. Bandaj de jantă. – 2. Pl. Fiare, cătușe; piedică la cal. – Var. obeadă, (pl.) obede. Pare să rezulte din confuzia sl. obedu, obodu „cerc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218; Graur, BL, III, 38) cu sl. obęzu „legătură”, din obęzati „a lega” (după Byhan 322, din sb. obvez „legătură”); pentru primul sens, cf. pol., rus. obod „obadă”. Este dubletul lui obod, s. n. (Olt., lanț, cătușă; cerc de sită; cerc care mărginește piatra morii; Banat, copaie săpată într-un singur trunchi de arbore), din sb. obod. – Der. obăda (var. obeda), vb. (a pune obadă); obădat, adj. (reniform); obezi, vb. (înv., a încătușa, a fereca).

OBADĂ subst. 1. – act. 2. Obede (AO VIII 218); Obedea, Stan, munt. 1737 (RI VIII 34, XII 108); Obedeni fam. (AO VIII 218). 3. Obedin s. (ib). 4. Obedenaru fam., n. de apartenență locală „din Obedeni”.

a cere obezi expr. (prst. – d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual.

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate.

OBADĂ s. v. bor, margine.

OBADĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. v. butuc.

obadă s. v. BOR. MARGINE.

OBADĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. butuc, (reg.) tumurug, (înv.) dibă, gros. (~ de tortură.)

obezi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.

obádă, obede, obezi, s.f. 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe. ■ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus. – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (DEX, MDA).

obadă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan, 1983). ♦ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Graur, cf. DER; DEX, MDA).

obadă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu 1957: 93). 2. (La morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan 1983). – Din sl. obedǔ „cerc”.

OBADĂ s. f. I. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.), (regional) ciolan, năplaț; p. gener. partea circulară a roții de lemn (peste care se montează șina). cf. anon. car. Strîmbă-Lemne... lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. negruzzi, s. i, 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. i. ionescu, d. 497, cf. 709. Sub niște vechi tulpine de nuci, cu crăcile pe jumătate arse și uscate, erau aruncate obezi de roate, juguri de car. odobescu, s. i, 148. Cînd voim să strîngem roata unei trăsuri, se pune peste obada ei șina încălzită. poni, f. 106, cf. damé, t. 8, 150. În butuc sînt bătute spițele și acestea sînt încălțate cu obede. brebenel, gr. p., cf. pamfile, i. c. 128. Obedele (8 obede) formează circomferința roții. pribeagul, p. r. 85. Căruța ușoară pe roate nalte, sunînd ca din clopote din obezile ferecate. sadoveanu, o. xviii, 23, cf. x, 431. O obadă de roată frîntă. c. petrescu, a. r. 52. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. vornic, o. 162. Cu butuci De bulbuci, Cu obede De măr verde. marian, sa. 313. I se strică o obeadă de la roată. reteganul, p. i, 33, cf. 34. Cu spițe de marbotin, Cu obezi de calomfir, Cu jugul de trandafir. șez. iv, 140, cf. graiul, i, 337. Om trece peste deluț Cu obede din lemn verde. bȋrlea, c. p. 112. Lemne verzi Pentru obezi Și uscate Pentru roate. balade, ii, 363. Din talpa de casă nu se face obadă de roată. zanne, p. iii, 391. ◊ expr. (Regional) A se face obadă = (mai ales despre cai) a-și îndoi spinarea opintindu-se la tras, a se cocoșa. cf. ciaușanu, v. 183. Calul e bun... cînd fluierȋnd numai la el, se încordează, se face obadă și ori rupe ștreangurile, ori ia căruța din loc. dr. v, 215. A-i sări obada = a se înfuria, a-i sări muștarul. cf. pamfile, j. ii, 157. ♦ p. ext. Partea periferică, circulară a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. cf. dl, dm. ♦ (Regional) Cui (de lemn) cu care se împreună obezile unei roți; (regional) cep. cf. marian, s. r. i, 35. ♦ (Regional) Cui care fixează lațurile de căpriori la casele acoperite cu stuf (Frîncești – Tîrgu Jiu), chest. ii 254/44. II. (Mai ales la pl. cu valoare de sg.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn avînd fiecare cîte o scobitură în formă de semicerc și care, închizîndu-se, imobilizau mîinile sau picioarele osîndiților sau ale robilor, butuc, (învechit) dibă, gros, (regional) tumurug; p. ext. (la pl.) cătușe, fiare. Face vodă obedze fără samă molte (cca 1620). iorga, d. b. i, 37. De pietri să ucidea și hiarăle și obedzile strica. varlaam, c. 174. Făcură niște obezi... și să dusă asupra tegheitilor, pentru ca să robască pre tegheiti. herodot (1645), 27, cf. 196. L-au ferecat în obezi și... l-au trimis Pătru Vodă la Suleiman. ureche, l. 154. Atunce-l va bate pren tot tîrgul și-l va închide în temniță cu obeade în picioare. prav. 261. Îi băgă în obeze și i-au trimis de i-au închis în Liov. m. costin, ap. gȋdei. Suspinele celor din obeade. dosoftei, ps. 269/5, cf. 362/7. L-au legat pre el cu obezi de aramă. biblia (1688), 187¹/10, cf. 268²/35. Au vinit mulțime de turci, amestecați cu munteni, de l-au luat și l-au băgat în obezi. n. costin, l. 423. Slobodzie robii de pin obezi. neculce, l. 76. Banul Gherghe le-au tăiat obezile și i-au slobozit. amiras, let. iii, 141/20. Hanul, cum au pus mȋna pre dînsul, l-au băgat în obezi și l-au trimis la Țarigrad (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 302/25. Au trimis pe acei patru boieri și i-au fericat în obezi. șincai, hr. ii, 196/9. Să-i trimiță în obezi și în lanțuri la împărăție. dionisie, c. 205. Ținea lîngă sine strîns în obezi pe Negrilă. asachi, s. l. ii, 64. Ducîndu-l în obezi la ispravnic. pann, p. v. iii, 107/17. Robitul cînd își sparge obezile o dată... Atunci mai ager este, atunci e mulțumit. bolliac, o. 133. Bătăi și chinuri, cȋnd țipăm, Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm, Că vrem pămînt! coșbuc, p. i, 209. Acestor ticăloși... iertată să le fie viața; și să-i vȋrȋți în beciuri, să steie în obezi pȋnă ce satele lor vor plăti. sadoveanu, o. x, 249. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bașcă, l-au mai ferecat și la obezi. c. petrescu, a. r. 51. Și vin, soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi Să tot plȋngi și să nu crezi! alecsandri, p. p. 239, cf. vasiliu, c. 55. ◊ (În context figurat) Barbara fortună, strînsă în obezi cumplite, Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare. asachi, s. l. i, 66. ◊ fig. Unde se rup legăturile dreaptii stăpînii, acolo se pun obezile vrăjmașii tiranii. cantemir, ist. 150. Sufletul nostru... cuprins de-a trupului obeze. conachi, p. 288. Obezile nemerniciei. piscupescu, o. 44/23. În inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. goga, c. p. 70. ◊ expr. A pune (în) obezi = a subjuga, a supune, a înrobi. Bătia maria și punia obezi. herodot (1645), 457. Erai slobodă... și te puseră in obezi. Russo, s. 141. III. p. anal. 1. (Ban.) Vescă la sită (alr ii 3983/2, 27, 29, 36, 47, 76, ib. 6484/36, 47) sau la pietrele morii (alrm sn i h 121). Împrejurul pietrelor este o obadă, ce se zice ocoli, ca să nu iasă fănina de cȋt pre ciuciureu. liuba-iana, m. 104. ♦ (Regional) Cadru de lemn care se aseamănă cu veșca sitei, folosit ca gherghef (Ghilad – Timișoara). cf. alr ii 5 779/36. ♦ Vas din scoarță de copac (de obicei de tei) folosit la spălatul cămășilor, uneori și la prinsul peștilor. Se află o obadă (o scoarță sau coajă de tei lată) pentru a se pune in ea chimeșile. liuba-iana, m. 100. Chimeșile se pun în obadă cînd se opăresc. h xviii 145, cf. 141. Făcură apoi cîteva funii de tei groase ca mȋna, apoi din coajă de tei făcură o obadă. cătană, p. b. i, 95. [Obada] să folosește la spălatul cămeșilor, cînd e lăsată deschisă la un capăt să folosește și la prinsul peștilor. com. din oraviȚa. 2. (Prin Ban. și nordul Transilv.) Borul pălăriei. Pălării cu obadă de rȋnd, nici lată ca la ardeleni, nici îngustă ca la ungureni. f (1872), 339. Clopul... constă din coif și din obadă. h XVIII 21, cf. BRAN, S., L. COSTIN, GR. BĂN. 148, com. pușcariu, ALR i 1859/1, 26, 40, 49, 69, 79, 273, 278, 335, 337, 339, lexic reg. 24. ♦ (Regional) Cozoroc (Vălcani – Sînnicolau Mare). alr ii 3282/47. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Tiv în partea de sus a izmenelor sau a șorțurilor, prin care se trage brăcinarul sau șnurul. cf. alr ii 3313 bis/346, lexic reg. 16. 4. (Prin Transilv. și Mold.) Semn distinctiv (în formă de semicerc) făcut în urechea oilor. cf. păcală, m. r. 145, chest. v 76/4, 156/21, 31, 65, 75, 91, 95, alrm sn i h 267, com. din MORĂRENI – REGHIN și ȘIEUȚ – BISTRIȚA. 5. (Regional) Fiecare dintre bîrnele care leagă partea de deasupra a stîlpilor casei (chest. ii 33/8) ; cosoroaba, cununa casei (ib. 113/97 a). Deasupra cățeilor să pun în lungime și lățime 4 corzi, cari țin obada casei... ca să nu se desfacă. liuba-iana, m. 94. – pl.: obezi și (învechit și regional) obede, obeze. – Și: (învechit și regional) obeadă (pl. și, rar, obeade), (regional, sg. refăcut după pl.) obedă (alr i 826/178) s. f. – Din slavon. обедъ.