mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: ~sâi / Pl: ~e / E: ns cf bg мръсень, мърсене] (Îvr) Dorință trupească Si: (îvr) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune.

mârséi sn (învechit și rar) Dorință trupească. Sinonime: (învechit și rar) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune. Atestare: DOSOFTEI, MOL. 92; Variantă: mârsâi; Plural: mârseie; Etimologie: nesigură confer bulgară мръсеиљ, мръсеие;

mârsâi sn vz mârsei

mârsâi sn vezi mârsei

MÎRSEI s.n. (Mold.) Dorință de plăceri, poftă (trupească). Năvarnicile a mîrseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL. Alții să porniia spre mîrseiul păcatelor. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. bg. mărsen. Vezi și mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură.

mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ, și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ.

MÎRSÉI s. n. (Învechit și regional) Dorință de plăceri, poftă (trupească), patimă; (învechit, rar) mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură. Năvarnicile a mîrseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL. 92. Alții să porniia spre mîrseiul păcatelor id. V. S. octombrie 52^r/2. Acesta din tînără vîrstă urîia dezmierdările și mîrseaile. id. ib. decembrie 198^r/31, cf. TDRG. Să-ți treacă de mîrsîie. Com. din TURNU-MĂGURELE. - Pl. : mîrseie. – Și: mîrsîi s. n. – Etimologia necunoscută. – Cf. bg. мръсень, мърсене.