monoclu sn [At: EMINESCU, O. I, 151 / Pl: ~ri / E: fr monocle] 1 (Înv; iuz) Lentilă montată într-o ramă de metal care se fixa în orbita unui ochi, pentru a corecta un defect de vedere sau, uneori, din snobism. 2 (Med; pan) Pansament făcut la un singur ochi. 3 (Îlav) În ~ Astfel încât să acopere un singur ochi.

MONOCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se așază în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80.

MONOCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].

MONOCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)

MONOCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

monoclu n. ochian pentru un singur ochiu.

*monóclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat. monóculus, chĭor, cuv. ibrid d. vgr. mónos, singur, și lat. óculus, ochĭ. V. binoclu). Ochelarĭ p. un singur ochĭ, un geam ținut cu mușchiĭ din prejuru ochĭuluĭ.

monoclu (desp. mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monoclul; pl. monocluri corectat(ă)

!monoclu (mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monoclul; pl. monocluri

monoclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monoclul; pl. monocluri

monoclu, -cluri.

MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

monoclu (monocluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle. – Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).

MONÓCLU s. n. 1. Lentilă (montată într-o ramă de metal) care se fixează în orbita unui ochi, pentru a corecta un defect de vedere (sau, uneori, din snobism). Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi) drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I, 151, cf. CARAGIALE, O. VII, 20. Cu tot monoclul lui, un aer plebeu îi sta întipărit pe figură. D. ZAMFIRESCU, A. 22. Monocluri montate In rame. NICA, L. VAM. 161. Monoclul din ochiul drept. . . îi dădea o prestanță de om de stat. MiRONESCU, S. A. 110. Pavel Vardaru își prinse monoclul la arcada sprîncenei. C. PETRESCU, Î. I, 5. Anton Mușat privi circular prin sticla monoclului sala agitată. id. C. V. 199, cf. 192, 242, id. A. R. 16. Și-a făcut praf monoclul de dușumea. POPA, V. 206. Un domn scund, plinuț, congestionat, cu monoclu înramat. TEODOREANU, M. II, 17. Văd că intră un domn cu monoclu și elegant îmbrăcat. ULIERU, C. 75, cf. SADOVEANU, P. M. 227. De fapt, părintele ochelarilor a fost monoclul. ARGHEZI, C. J. 179, cf. id. P. T. 80 Purta un monoclu cu panglică neagră, petrecută pe după gît. CAMIL PETRESCU, N. 104, cf. 145, 146, id. U. N. 47. O aștepta un domnișor elegant, cu monoclu la ochiul stîng, STANCU, R. A. II, 410. Împotriva purtătorilor de monoclu . . . autoritățile trecură la fapte, amendîndu-i. . . pentru răspîndire de zvonuri. PAS, Z. III, 260. Generalul Mîndru încerca în zadar să-și fixeze monoclul în orbita unsuroasă de sudoare. T. POPOVICI, S. 260. 2. P. a n a l. (Med.) Pansament făcut la un singur ochi. Monoclul se execută cu o fașă de tifon. A. POP, GHIRURG. 684. ♦ L o c. a d v. În monoclu = astfel încît să acopere un singur ochi. Pansamentele de la nivelul ochilor se fixează cu ajutorul unei feși trase în monoclu. id. ib. – Pl.: monocluri. – Din fr. monocle.