16 definiții pentru mestecău
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mestecău2 s [At: GR. S. VII, 119 / Pl: nct / E: mesteca1 + -ău] (Arg) Gură a omului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mestecău1 [At: KLEIN, D. 221 / V: (reg) meșt~, măzdăgău / Pl: (1-2) ~caie, (3) ~căi / E: mesteca2 + -ău] 1 sn (Pop) Băț gros de lemn, în formă de sul, folosit la mestecatul mămăligii, al laptelui în care s-a pus cheagul, al laptelui prins sau al aluatului. 2 sn (Reg) Polonic. 3 sm (Reg; pbl) Persoană care se amestecă în treburile din bucătărie, încurcându-i pe ceilalți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESTECĂU, mestecaie, s. n. (Regional) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. Dacă nu se samănă cucuruzul pînă la arminden, poți să bagi mestecăul mămăligei în foc. HEM 1709.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mestecău m. lemn de mestecat mămăliga: mestecău și cuțit POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mestecăŭ n., pl. ăĭe (d. mestec 1). Rar. Mestecător de mămăligă, făcăleț, melesteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măzdrăgău sn vz mestecău1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meștecău sn vz mestecău1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mestecău (reg.) s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mestecău (reg.) s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mestecău s. n., art. mestecăul; pl. mestecaie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MESTECĂU s. v. făcăleț, gură, sucitor, vergea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mestecău s. v. FĂCĂLEȚ. GURĂ. SUCITOR. VERGEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MESTECĂU1 s. n., s. m. 1. S. n. (Popular) Băț gros de lemn, în formă de sul, folosit la mestecatul mămăligii (v. f ă c ă l e ț, m e I e s t e u, m e s t e c a r, m e s t e c ă l ă u, m e s t e l n i c, m ă m ă l i g a r II 1, c u l e ș e r), pe alocuri și la mestecatul laptelui în care s-a pus cheagul, al laptelui prins sau al zerului (CHEST. V 139/56, A I 6, 12), la întinsul aluatului (ALR II 3 982/836, 872, v. v e r g e a, s u c i t o r), la măngăluitul rufelor (ib. 3 386/812, 3 386 bis / 836). Cf. KLEIN, D. 221, HEM 1 709. Un mestecău de mămăligă, mai multe linguri și furculițe de lemn. PĂCALĂ, M. R. 451. Îndată ce începea zărul a fierbe, ca să nu se prindă pe fundul căldării, se mesteca într-una cu „mestecăul urdei”. DRAGOMIR, O. M. 15, cf. MAT. FOLK. 1551, PLOPȘOR, C. 42. ♦ (Regional) Polonic (Totoreni-Beiuș). A I 22. 2. S. m. (Regional) „Cel ce tot dă cu nasul prin bucătărie și se amestecă la fiert” (Brașov). Com. PUȘCARIU. – Pl.: (1) mestecaie, (2) mestecăi. – Și: (regional, 1) méștecáu (PĂCALĂ, M. R. 429, ALR II 4 103/130, A II 6, 12), măzdăgău (ALR II 4103/105) s. n. - Mesteca2 + suf. -ău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESTECĂU2 subst. (Argotic) Gură (a omului). GR. S. VII, 119. Cînd ți-oi da una la mestecău, vezi stele verzi! Com. din PLOIEȘTI. - Pl.: ? – Mesteca1 + suf. -ău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTECĂU s. n. v. mestecău1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |