opțiuni
  • info
29 de definiții pentru ghimbir

Explicative DEX

GHIMBIR s. m. v. ghimber.

GHIMBIR s. m. v. ghimber.

ghimbir sm vz ghimber

GHIMBIR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimber s. m.

GHIMBIR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, cu rizom aromatic folosit în medicină și în gospodărie (Zingiber officinale). – Magh. gyombér.

GHIMBER s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbir s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBER s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbir s. m.] – Din magh. gyömbér.

ghimber sm [At: PANȚU, PL.2 / V: ghimbir, gimbir, imber, imbir, imbiriu / Pl: ~i / E: mg gyömber[1]] Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom bogat în uleiuri aromatice (Zingiber officinale).

  1. Etimonul corect ortografiat este gyömbér. — Ladislau Strifler

gimbir2 sm vz ghimber

imber sm vz ghimber

imbir sm vz ghimber

imbiriu sm vz ghimber

țimbiră[1] sfs vz ghimber

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

GHIMBER, GHIMBIR sm. 🌿 Plantă, originară din India, cu rădăcina aromatică, întrebuințată la bucate (Zingiber officinale) (🖼 2362) [ung. gyömbér].

* GIMBIR = GHIMBER.

IMBIR 👉 GHIMBIR.

GHIMBER s. m. v. ghimbir.

GHIMBER m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

ghimber m. 1. plantă originară din India, a cării rădăcină are gustul piperului (Zingiber); 2. rădăcina acestei plante întrebuințată ca aromă. [Ung. GYÖMBÉR].

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme revulsive. – Se zicea și imbír[1] (după rus. și pol.). V. zurumbat.

  1. După alte surse și îmbir. — LauraGellner

imbír, V. ghimber.

Ortografice DOOM

!ghimbir s. m.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber.

Etimologice

ghimber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).

Jargon

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger

Enciclopedice

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

Sinonime

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

Arhaisme și regionalisme

ghimbér, s.m. (reg.) Ghințură (Gentiana lutea L., Gentiana punctata L.). – Din magh. gyömber (DEX, MDA).

Intrare: ghimbir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirul
  • ghimbiru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimber
  • ghimberul
  • ghimberu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ghimber
  • ghimberului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gimbir
  • gimbirul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • gimbir
  • gimbirului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imber
  • imberul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • imber
  • imberului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimbiră
  • țimbira
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țimbire
  • țimbirei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbir
  • imbirul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • imbir
  • imbirului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbiriu
  • imbiriul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • imbiriu
  • imbiriului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghimbirsubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: rădăcină-de-piper-alb
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ghimbir” (10 clipuri)
Clipul 1 / 10