opțiuni
  • info

8 definiții pentru hipogeu (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOGEU, -EE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

hipogeu, ~ee [At: LTR2 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr hypogée] 1 sn (Ant) Construcție subterană din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2 a (Zlg, Bot; îoc epigeu) Care trăiește sub Pământ. 3 a (D. un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața Pământului. 4 a (D. roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul Pământului.

HIPOGEU, -GEE, hipogei, -gee, s. n., adj. 1. S. n. (În antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.

HIPOGEU, -EE adj. (Despre animale, plante; op. epigeu) Care trăiește sub pămînt. ♦ (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pămîntului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pămîntului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pămînt].

HIPOGEU2, -Ă adj. 1. (despre animale, plante) care trăiește sub pământ. ◊ (despre un mod de germinație) la care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. 2. (despre roci, procese geologice) care își are originea în interiorul pământului. (< fr. hypogé, gr. hypogeios)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hipogeu1 adj. m., pl. hipogei; f. sg. și pl. hipogee

hipogeu1 adj. m., pl. hipogei; f. sg. și pl. hipogee

hipogeu adj. m., pl. hipogei; f. sg. și pl. hipogee

Intrare: hipogeu (adj.)
hipogeu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipogeu
  • hipogeul
  • hipogeu‑
  • hipogee
  • hipogeea
plural
  • hipogei
  • hipogeii
  • hipogee
  • hipogeele
genitiv-dativ singular
  • hipogeu
  • hipogeului
  • hipogee
  • hipogeei
plural
  • hipogei
  • hipogeilor
  • hipogee
  • hipogeelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hipogeu, hipogeeadjectiv

  • 1. zoologie botanică Care trăiește sub pământ. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. DN
    • 1.2. (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pământului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.