hindichi sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 435/4 / V: (înv) handic, hăndic, hăn~, hân~, hendac, hendec~, hen~, hidec, hidic / Pl: ~ri / E: bg хендек, srb hendek, tc handak] 1 (Înv) Șanț de întărire Cf meterez. 2 (Pex) Șanț. 3 (Fig) Taină.

HINDICHI, hindichiuri, s. n. (Mold., învechit) Șanț. S-au ridicat de după un hindichi oameni înarmați, au dat năvală, au apucat cei patru cai răsturnîndu-i. SADOVEANU, E. J. 406. – Variantă: hîndichi (CONTEMPORANUL, III 782) s. n.

HINDICHI ~uri n. pop. Șanț îngust și puțin adânc. /<turc. hendek

hindíchĭ și (maĭ vechĭ) hendéchĭ n., pl. urĭ (turc. ar. hendek, handak; ngr. hantáki, pron. handáki; sîrb. hendek, endek). Est. Rar azĭ. Șanț: hindichĭu luĭ Traĭan (valu luĭ Traĭan). – În Mold. sud. hindichĭ și hîndichĭ.

HÂNDICHI s. n. v. hindichi.

handic sn vz hindichi

hăndic sn vz hindichiu

hăndichi sn vz hindichi

hândichi¹ sn vz hindichi

hendec sn vz hindichi

hendechi sn vz hindichi

hendic sn vz hindichi

hendichi sn vz hindichi

hidec sn vz hindichi

hidic sn vz hindichi

HÂNDICHI s. n. V. hindichi.

HÎNDICHI s. n. v. hindichi.

hindichiu n. Mold. 1. șanț: pe malul hindichiului; 2. gârliciul teascului de struguri. [Turc. HENDEK].

hendéchĭ, V. hindichĭ.

hîndíchĭ, V. hindichĭ.

hindichi (reg.) (desp. -dichi) s. n., pl. hindichiuri

hindichi (reg.) (-dichi) s. n., pl. hindichiuri

hindichi s. n. (sil. -dichi), pl. hindichiuri

hindichi (hindichiuri), s. n. – Șanț, tranșee. – Var. hendechi. Tc. hendek (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 812), cf. bg., sb. hendek. Sec. XVIII, înv.

HINDICHI s. v. șanț.

hindichi s. v. ȘANȚ.

hindichi, hindichiuri, s.n. (reg.) 1. (înv.) șanț de apărare, tranșee, meterez. 2. jgheabul teascului de struguri.

HENDEC(HIU) s.n. v. hindichiu.

HINDICHIU s.n. (Mold., ȚR) Șanț de întărire. A: Hotarul Moldovei ... să începe de la hindichiul lui Traian. PSEUDO-AMIRAS. O parte întreagă de zid al cetății căzu în șanțu . . . și îndată să împlu hindichiul și fu oștilor în loc pod. VP, 68^r; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Si primprejurul cetății săpase hendechiu de 40 de stînjeni de adîncu. LET. 1758, 107^r. Variante: hendec (CANTEMIR. IST.), hendechiu (NECULCE; LET. 1758, 107^r). Etimologie:, bg., scr. hendek. Cf. o c o p.