22 de definiții pentru guturai

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie.Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

guturai1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~rar, cutunar, ~tnar, butunar, ~tânar, ~tunai, gutânai / Pl: ~uri / E: lat *gutturalium (<guttur „gât, gâtlej”)] Boală contagioasă cu caracter epidemic, provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, însoțită de o bogată secreție apoasă Si: coriză.

guturai2 sn [At: H IX, 46 / Pl: ~uri / E: ns cf bg гутурач] (Reg) Boală la vite.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.

GUTURAI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium

guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

guturai s. n., pl. guturaiuri/guturaie

guturai s. n., pl. guturaiuri/guturaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

guturai (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālisguturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).

Intrare: guturai
guturai1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurile
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurilor
vocativ singular
plural
guturai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaie
  • guturaiele
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaie
  • guturaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutânai
  • gutânaiul
plural
  • gutânaiuri
  • gutânaiurile
genitiv-dativ singular
  • gutânai
  • gutânaiului
plural
  • gutânaiuri
  • gutânaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutânar
  • gutânarul
plural
  • gutânaruri
  • gutânarurile
genitiv-dativ singular
  • gutânar
  • gutânarului
plural
  • gutânaruri
  • gutânarurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunai
  • gutunaiul
plural
  • gutunaiuri
  • gutunaiurile
genitiv-dativ singular
  • gutunai
  • gutunaiului
plural
  • gutunaiuri
  • gutunaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturar
  • guturarul
plural
  • guturaruri
  • guturarurile
genitiv-dativ singular
  • guturar
  • guturarului
plural
  • guturaruri
  • guturarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guturai, guturaiurisubstantiv neutru

  • 1. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. DLRLC
    • format_quote Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *gutturalium (din guttur „gât, gâtlej”). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.