evantai sn [At: HELIADE, D. J. 9/11 / V: ~aliu, (rar) ~l, (îvr) evăntail, evăntaliu, eventail, eventaliu, evântaliu (pl: ~ii) / Pl: ~e și ~uri / E: fr éventail] 1 Obiect confecționat din pene sau din fâșii de hârtie, de pânză etc. pliabile, dispuse radial și montate pe un mâner, care, prin agitare, produce răcoare. 2 (Înv) Apărătoare. 3-4 (Îljv) În ~ În formă de raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 5 (Rar) Ansamblu de lucruri diverse din aceeași categorie.

EVANTAI, evantaie și evantaiuri, s. n. Obiect în formă de semicerc, executat din hîrtie, pene, pînză sau dantelă, care se folosește pentru a-și face vînt și a se apăra de căldură. Prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care fluturau evantaiurile de dantelă neagră sau de pene. DUMITRIU, B. F. 160. Mișcîndu-și uriașele-i urechi ca niște evantaiuri, [elefantul] și-a întins trompa, zguduind cu putere gratiile. ANGHEL, PR. 115. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. Păunul are coada în evantai. ▭ [Toamna] Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte. TOPÎRCEANU, B. 53. – Scris și: (după franțuzește) evantail (NEGRUZZI, S. III 65). – Variantă: evantaliu (BART, E. 101, ANGHEL-IOSIF, C. L. 9, HOGAȘ, H. 109) s. n.

EVANTAI s.n. Obiect (de formă semicirculară) confecționat din hîrtie, din pene, din fildeș etc. cu care își fac vînt, spre a se răcori, mai ales femeile. ◊ În evantai = în forma unor raze care se răspîndesc dintr-un punct în semicerc. [Pl. -ie, -iuri, var. evantaliu s.n. / < fr. éventail].

EVANTAI s. n. 1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care își fac vânt femeile. ♦ în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 2. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiași categorii. (< fr. éventail)

EVANTAI ~ie n. Obiect pliabil în formă semicirculară, confecționat din diferite materiale și folosit (mai ales de femei) pentru a-și face vânt, spre a se răcori. ◊ În ~ în formă de raze ce formează un semicerc. /<fr. évantail

evantail sn vz evantai

evantaliu sn vz evantai

evăntail sn vz evantai

evăntaliu sn vz evantai

evântaliu sn vz evantai

eventail sn vz evantai

eventaliu sn vz evantai

EVANTALIU s.n. v. evantai.

evantaliu n. apărătoare (= fr. éventail).

*evantáliŭ n. (fr. éventail, d. vent, vînt). Un fel de ecran care se închide și se deschide și cu care-țĭ facĭ vînt cînd țĭ-e cald. – Și -áĭ, pl. aĭe.

evantai s. n., pl. evantaie

evantai s. n., pl. evantaie

evantai s. n., pl. evantaie

evantai, pl. evantaie

evantaliu, -lii.

EVANTAI s. (înv. și pop.) apărătoare, (înv.) vânturar.

EVANTAI s. (înv. și pop.) apărătoare, (înv.) vînturar.

a face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.

a se face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.