DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.

desfunda [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfund / E: des- + (în)funda] 1 vt (C.i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C.i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.

DESFUNDA (-fund) vb. tr. și refl. 1 A scoate fundul unui vas: cum văzură butea, o prinseră și o desfundară să vadă ce-i în ea (RET.) ¶ 2 A (se) destupa: desfundă-ți urechile; mi s’a desfundat nasul ¶ 3 A (se) deschide calea într’un loc neumblat: acolo trece noua cale ferată care desfundă munții și răzbate în Transilvania (VLAH.); s’au astupat uliți cari era, s’au desfundat altele care nu erau (BR.-VN.) ¶ 4 A (se) săpa pămîntul, scoțînd la suprafață rădăcinile, pietrele, etc.: e tristă și urîtă iarna la țară... cînd ploile reci desfundă pămîntul (ODOB.); plouase de se desfundase munții (ISP.) [înfunda].

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des¹- + [în]funda.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu. ♦ Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.

A DESFUNDA desfund tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda

A SE DESFUNDA pers. 3 se desfundă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.

dăsfunda v vz desfunda

disfunda v vz desfunda

desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.

desfunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 2 sg. desfunzi, 3 desfundă; conj. prez. 1 sg. să desfund, 3 să desfunde

desfunda (a ~) vb., ind. prez. 3 desfundă

desfunda vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 3 sg. și pl. desfundă

DESFUNDA vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

A desfunda ≠ a înfunda