-dent- [At: DN³ / V: denti-, dento- / E: fr denti-] Element prim și secund de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) dinte.

-DENT- Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) dinte”. [Var. denti-, dento-. / < fr. denti-, cf. lat. dens, -tis].

denti- vz -dent-

dento- vz -dent-

DENTI- v. -dent-.

DENTO- v. -dent-.

DENT(I)-, -DENT elem. „dinte”. (< fr. denti-, -dent, cf. lat. dens, -tis)

-DENT „dinte, dentar”. ◊ L. dens, tis „dinte” > fr. -dent, germ. id., engl. id. > rom. -dent.

DENTI- „dinte, dințat”. ◊ L. dens, ntis „dinte” > fr. denti-, engl. id. > rom. denti-. □ ~cid (v. -cid), adj., (despre capsule cu fructe) care se deschide prin dinți; ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze și foliole) care este înzestrat pe margine cu dinți; ~form (v. -form), adj., în formă de dinte; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument chirurgical pentru măsurarea perimetrului dentar; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre cioc) cu mandibula superioară zimțată.

DENTO- „dinte, dentar”. ◊ L. dens, ntis „dinte” > fr. dento-, germ. id., it. id. > rom. dento-. □ ~nomie (v. -nomie), s. f., clasificare a dinților.