2 definiții pentru crănțăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRĂNȚĂI vb. v. ronțăi.

CRĂNȚĂI vb. a crănțăni, a ronțăi. (~ covrigi.)

Intrare: crănțăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crănțăi
  • crănțăire
  • crănțăit
  • crănțăitu‑
  • crănțăind
  • crănțăindu‑
singular plural
  • crănțăie
  • crănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crănțăi
(să)
  • crănțăi
  • crănțăiam
  • crănțăii
  • crănțăisem
a II-a (tu)
  • crănțăi
(să)
  • crănțăi
  • crănțăiai
  • crănțăiși
  • crănțăiseși
a III-a (el, ea)
  • crănțăie
(să)
  • crănțăie
  • crănțăia
  • crănțăi
  • crănțăise
plural I (noi)
  • crănțăim
(să)
  • crănțăim
  • crănțăiam
  • crănțăirăm
  • crănțăiserăm
  • crănțăisem
a II-a (voi)
  • crănțăiți
(să)
  • crănțăiți
  • crănțăiați
  • crănțăirăți
  • crănțăiserăți
  • crănțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • crănțăie
(să)
  • crănțăie
  • crănțăiau
  • crănțăi
  • crănțăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)