COSMOLOG, -Ă, cosmologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în cosmologie. – Din fr. cosmologue.

cosmolog, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr cosmologue] Specialist în cosmologie.

COSMOLOG, -Ă, cosmologi, -ge, s. m. și f. Specialist în cosmologie. – Din fr. cosmologue.

COSMOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în cosmologie. [< fr. cosmologue].

COSMOLOG, -Ă s. m. f. specialist în cosmologie. (< fr. cosmologue)

cosmolog s. m. Specialist în cosmologie ◊ „Dar viziunea omului asupra Universului s-a schimbat radical. Cosmologii și astronomii au stabilit o legătură între globul de energie și gaz existent la crearea sistemului solar și realitatea de astăzi de pe Pământ.” Sc. 10 IV 74 p. 5 (din fr. cosmologue; DEX, DN3)

COSMOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în cosmologie. /<fr. cosmologue

cosmolog s. m., pl. cosmologi

cosmolog s. m., pl. cosmologi

cosmolog s. m., pl. cosmologi

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-₁, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie₁), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.