16 definiții pentru convoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVOI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; spec. cortegiu. [Pl. și: convoiuri] – Din fr. convoi. Cf. rus. konvoi, it. convoglio.

CONVOI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; spec. cortegiu. [Pl. și: convoiuri] – Din fr. convoi. Cf. rus. konvoi, it. convoglio.

convoi sn [At: BELDIMAN, TR. 4 / Pl: ~oaie și (rar) ~uri / E: fr convoi, rs конвой, it convoglio] 1 Șir de vehicule care transportă materiale, trupe etc. 2 Mulțime încolonată care merge în aceeași direcție și cu același scop. 3 Cortegiu.

CONVOI, convoaie, s. n. 1. Grup, șir de vehicule (mașini, care, trăsuri, nave etc.) alcătuit mai ales pentru a transporta materiale, trupe etc. Într-o duminică, pe valea Arieșului, coboară dinspre Albac convoaie de sănii încărcate cu scînduri. BOGZA, Ț. 40. Pîndeam să nu lăsăm să intre nici convoiuri și ajutoare, nici să iasă vreun turc din cetate. GHICA, S. 14. Un convoi foarte bogat în bani și bucate trecea din Constantinopol în Ungaria. BĂLCESCU, O. II 67. ♦ Șir întîmplător de vehicule. Pe lîngă mașină treceau scîrțîind, în pasul adormit al cailor, convoaiele de căruțe. DUMITRIU, N. 270. Se uitau la convoaiele nesfîrșite de trăsuri și cupeuri. PAS, Z. I 237. 2. Grup, șir de persoane care merg în aceeași direcție, cu același scop. V. cortegiu. Calea Apia, cu aleea ei nesfîrșită de chiparoși și monumente funerare, părea un lung convoi de pelerini ce se îndrepta spre Roma. ANGHEL- IOSIF, C. L. 10. Convoiul [de recruți] pleca pe răcoare, la asfințitul soarelui. BUJOR, S. 39. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare. EMINESCU, O. I 134. ◊ (Poetic) Ieșiți din gropi adinei și reci, convoi de umbre sfinte... Slăvire vouă, comunarzi, și slavă zilei cele Cînd praf voi ați făcut verigi și lanțurile grele. TOMA, C. V. 37. – Pl. și: convoiuri (CAMILAR, N. I 89, SADOVEANU,VI 97).

CONVOI s.n. Șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Șir de persoane care merg într-o anumită direcție, pe un anumit drum etc.; coloană. [Pl. -oaie, -oiuri. / < it. convoglio, fr. convoi].

CONVOI s. n. șir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcție; coloană; (spec.) cortegiu (funerar). ◊ formație de vase care navighează sub protecția unei escorte. (< fr. convoi)

CONVOI ~oaie n. 1) Grup de vehicule care fac aceeași rută. 2) Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; suită; alai; cortegiu; escortă. [Sil. con-voi] /<fr. convoi

*convóĭ n., pl. ĭurĭ și oaĭe (fr. convoi, d. convoyer, a escorta, lat. pop. conviare, d. con, împreună, și via, cale; rus. konvói). Șir, cortegiŭ: convoĭ funebru, convoĭ de care, de oamenĭ, de corăbiĭ, de căruțe, de proviziunĭ, de munițiunĭ ș.a.

convoiu n. 1. reunire de care de transport sau de vite de samar: convoiu de proviziuni. 2. cantitate de muniții ce se transportă într’o tabără sau într’un oraș împresurat; 3. șir de vagoane trase de aceeaș locomotivă și formând un tren: 4. cortej ce însoțește pe un mort: palid convoiu, pierdut, uitat, coloană funerară AL. (= fr. convoi).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONVOI s. 1. coloană, lanț, rând, șir, (reg.) trâmbă (Un ~ de care.) 2. v. procesiune.

CONVOI s. 1. coloană, lanț, rînd, șir, (reg.) trîmbă. (Un ~ de care.) 2. alai, cortegiu, procesiune. (Un lung ~ de înmormîntare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

convoi (-oaie), s. n.1. Grup, șir de vehicule. – 2. Mulțime, coloană, cortegiu. Fr. convoi, cu pronunțarea it. convoglio, cf. rus. konvoi.

Intrare: convoi
convoi1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convoi
  • convoiul
  • convoiu‑
plural
  • convoaie
  • convoaiele
genitiv-dativ singular
  • convoi
  • convoiului
plural
  • convoaie
  • convoaielor
vocativ singular
plural
convoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convoi
  • convoiul
  • convoiu‑
plural
  • convoiuri
  • convoiurile
genitiv-dativ singular
  • convoi
  • convoiului
plural
  • convoiuri
  • convoiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convoi, convoaiesubstantiv neutru

  • 1. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Într-o duminică, pe valea Arieșului, coboară dinspre Albac convoaie de sănii încărcate cu scînduri. BOGZA, Ț. 40. DLRLC
    • format_quote Pîndeam să nu lăsăm să intre nici convoiuri și ajutoare, nici să iasă vreun turc din cetate. GHICA, S. 14. DLRLC
    • format_quote Un convoi foarte bogat în bani și bucate trecea din Constantinopol în Ungaria. BĂLCESCU, O. II 67. DLRLC
    • 1.1. Șir întâmplător de vehicule. DLRLC
      • format_quote Pe lîngă mașină treceau scîrțîind, în pasul adormit al cailor, convoaiele de căruțe. DUMITRIU, N. 270. DLRLC
      • format_quote Se uitau la convoaiele nesfîrșite de trăsuri și cupeuri. PAS, Z. I 237. DLRLC
    • 1.2. Mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: coloană
      • format_quote Calea Apia, cu aleea ei nesfîrșită de chiparoși și monumente funerare, părea un lung convoi de pelerini ce se îndrepta spre Roma. ANGHEL- IOSIF, C. L. 10. DLRLC
      • format_quote Convoiul [de recruți] pleca pe răcoare, la asfințitul soarelui. BUJOR, S. 39. DLRLC
      • format_quote Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
      • format_quote poetic Ieșiți din gropi adînci și reci, convoi de umbre sfinte... Slăvire vouă, comunarzi, și slavă zilei cele Cînd praf voi ați făcut verigi și lanțurile grele. TOMA, C. V. 37. DLRLC
    • 1.3. Formație de vase care navighează sub protecția unei escorte. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.