O definiție pentru conje

Ortografice DOOM

conje s. n.

Intrare: conje
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conje
  • conjeul
  • conjeu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • conje
  • conjeului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)