17 definiții pentru ciovei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOVEI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec.

CIOVEI, cioveie, s. n. (Reg.) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Et. nec.

ciovei sn [At: (a. 1824) URICARIUL XX, 345/4 / V: ciovoi, ciuhei, ciuvei, șofen / Pl: ~ee / E: nct] (Reg; mpl) 1 Ciubăr. 2 (Lpl) Vase folosite la stână. 3 (Lpl) Vase de bucătărie. 4 Obiect casnic (vechi și fără valoare).

CIOVEI, cioveie, s. n. (Mai ales la pl.) Obiect casnic sau de gospodărie, în special vas (de lemn), găleată, putină, oală etc.; unealtă veche. Numai lelea Ileana a mai rămas o vreme singură, descîntînd cioveiele și stupind focul. SADOVEANU, N. F. 72. Focul pîlpîia în vatră și gazornița ardea pe prichiciul hornului, împrăștiind în bordeiul strîmt și peste cioveiele grămădite în colțuri lumina-i roșcată. SADOVEANU, O. I 352. – Variantă: ciuvei (CONTEMPORANUL, VII 255, ȘEZ. I 280) s. n.

CIOVEI, cioveie, s. n. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvei s. n.] – Sas șof (= germ. Schaff) + suf. -ei.

cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciovei (reg.) s. n., pl. cioveie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOVEIE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.

cioveie s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ȚOALE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciovei (-ie), s. n. – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare, și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn”. Pentru ciubeică, cf. ciubuc.

Intrare: ciovei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciovei
  • cioveiul
  • cioveiu‑
plural
  • cioveie
  • cioveiele
genitiv-dativ singular
  • ciovei
  • cioveiului
plural
  • cioveie
  • cioveielor
vocativ singular
plural
ciovoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuvoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuhei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuvei
  • ciuveiul
  • ciuveiu‑
plural
  • ciuveie
  • ciuveiele
genitiv-dativ singular
  • ciuvei
  • ciuveiului
plural
  • ciuveie
  • ciuveielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciovei, cioveiesubstantiv neutru

  • 1. regional Obiect casnic (vechi și fără valoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai lelea Ileana a mai rămas o vreme singură, descîntînd cioveiele și stupind focul. SADOVEANU, N. F. 72. DLRLC
    • format_quote Focul pîlpîia în vatră și gazornița ardea pe prichiciul hornului, împrăștiind în bordeiul strîmt și peste cioveiele grămădite în colțuri lumina-i roșcată. SADOVEANU, O. I 352. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.