7 definiții pentru ciorăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorăi1 [At: H III, 325 / V: ~roi3, ciur~ / Pzi: ciorăi, ~ăesc / E: fo] 1 vi (D. cioară, corb, țarcă sau curcă) A emite sunetele caracteristice speciei Si: (reg) a căi, a cârâi, a ciobăi, a croncă(n)i, a găi. 2 vt A adresa invective (cuiva) Si: (pfm) a cârâi.

ciorăì v. a curge murmurând (de ape): râurile ce ciorăiau EM. [Onomatopee: v. ciurui].

cĭórăĭ și -ĭésc, V. cĭuruĭ 2.

ciurui1 [At: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ~răi1, ciorăi1 / Pzi: ~esc, ciurui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenție. 4-5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 vt (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge ca prin ciur. corectat(ă)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciorăi, pers. 3 sg. ciorăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, țărci și curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg.; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând.

Intrare: ciorăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorăi
  • ciorăire
  • ciorăit
  • ciorăitu‑
  • ciorăind
  • ciorăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ciorăie
(să)
  • ciorăie
  • ciorăia
  • ciorăi
  • ciorăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ciorăie
(să)
  • ciorăie
  • ciorăiau
  • ciorăi
  • ciorăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)