cilihoaie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioa-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.

cilihoaie f. Mold. 1. sperietoare de păsări (în ogoare); 2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens, sgripțoroaică)].

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.

cilehoaie sf vz cilihoaie

cilihoi sm [At: MARIAN, O. I, 178 / Pl: ~ / E: nct] (Orn; reg) Vultur bărbos.

cilioaie sf vz cilihoaie

ciliohoaie sf vz cilihoaie

CILI(H)OIU sm., CILI(H)OAIE sf. 1 🐦 - ZĂGAN ¶ 2 F Pasăre urîtă ¶ 3 Sperietoare (de păsări) ¶ 4 Ⓕ Femeie urîtă.

CILIHOI, -OAIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit., regional) Ceahlău. (Fig.) Ian fugiți... cilihoilor. CAMILAR, T. 163.

CILIHOI, -OAIE, cilihoi, -oaie, s. m. și f. (Ornit.; reg.) Pasăre mare de pradă. ♦ Ceahlău. – Din cealh[ău] (<ceahlău) + suf. -oi.

cilihoaie, cilihoi, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.

cilihoi, cilihoi, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău.