17 definiții pentru piscui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISCUI, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui.

PISCUI, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui.

piscui [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (cscj) ~coia / Pzi: ~esc, piscui / E: pisc1 + -ui] 1 vi (Mol; Trs; d. păsări sau d. puii lor) A piui1 (1). 2-3 vir (Fig; d. femei și copii) A vorbi cu voce subțire. 4-5 vir (Reg; imp; d. broaște) A orăcăi. 6 vi (Trs) A cânta din fluier. 7 vr (Reg; d. mămăligă; csnp) A scoate bule de aer când fierbe.

PISCUI, piscuiesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A ciripi; (despre puii de pasăre) a piui. Pe cea mai înaltă din crengi, zgribulite sub frunze, Stau împreună-ntr-un cuib, piscuind, vrăbiuțe plăpînde, Opt erau toate la număr și nouă cu vrabia mumă. MURNU, I. 33. Paserile-or piscui, Tu atunci îi adormi. BIBICESCU, P. P. 280. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Săracele mîndrele, Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streșinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376.

A PISCUI pers. 3 piscuie intranz. pop. (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice subțiri și prelungi; a piui. /Onomat.

piscuì v. a piui, vorbind de puișorii de pasăre. [V. piscoiu].

píscuĭ și -ĭésc, a v. tr. (vsl. piskati, a cînta din fluĭer, rus. piskatĭ și písknutĭ, a piui, pisk, șuĭerare; sîrb. piska, țipet ascuțit. V. piskoĭ). Mold. Trans. Piuĭ, fac piŭ-piŭ, ca puiĭ cînd îs supt aripile cloșteĭ saŭ și cînd o caută. – Pop. chiscuĭ.

CHISCUI vb. IV v. piscui.[1]

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

piscui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiește/piscuie, 3 pl. piscuiesc/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 să piscuiască/să piscuie

piscui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiește/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 piscuiască/să piscuie

piscui vb., ind. prez. 3 sg. și pl. piscuiește/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 sg. și pl. piscuiască/piscuie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piscui, pers. 3 sg. piscuiește, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subțire. 3. (reg.; despre broaște) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.

piscui, piscuiesc, vb. intranz – 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu, 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” (< sl. piskŭ) + suf. -ui (DEX, MDA).

piscui, piscuiesc, vb. intranz – 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” (< sl. piskŭ) + -ui.

Intrare: piscui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piscui
  • piscuire
  • piscuit
  • piscuitu‑
  • piscuind
  • piscuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • piscuiește
(să)
  • piscuiască
  • piscuia
  • piscui
  • piscuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • piscuiesc
(să)
  • piscuiască
  • piscuiau
  • piscui
  • piscuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piscui
  • piscuire
  • piscuit
  • piscuitu‑
  • piscuind
  • piscuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • piscuie
(să)
  • piscuie
  • piscuia
  • piscui
  • piscuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • piscuie
(să)
  • piscuie
  • piscuiau
  • piscui
  • piscuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiscui
  • chiscuire
  • chiscuit
  • chiscuitu‑
  • chiscuind
  • chiscuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chiscuiește
(să)
  • chiscuiască
  • chiscuia
  • chiscui
  • chiscuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chiscuiesc
(să)
  • chiscuiască
  • chiscuiau
  • chiscui
  • chiscuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiscui
  • chiscuire
  • chiscuit
  • chiscuitu‑
  • chiscuind
  • chiscuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chiscuie
(să)
  • chiscuie
  • chiscuia
  • chiscui
  • chiscuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chiscuie
(să)
  • chiscuie
  • chiscuiau
  • chiscui
  • chiscuiseră
piscoia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piscui / piscuiverb

  • 1. regional Despre păsări sau despre puii de pasăre: ciripi, piui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cea mai înaltă din crengi, zgribulite sub frunze, Stau împreună-ntr-un cuib, piscuind, vrăbiuțe plăpînde, Opt erau toate la număr și nouă cu vrabia mumă. MURNU, I. 33. DLRLC
    • format_quote Paserile-or piscui, Tu atunci îi adormi. BIBICESCU, P. P. 280. DLRLC
    • format_quote figurat cu pronunțare regională Săracele mîndrele, Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streșinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. DLRLC
etimologie:
  • Pisc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.