16 definiții pentru budihace

Explicative DEX

BUDIHACE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

BUDIHACE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

budihace sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dăh~, ~aci, ~heci / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Monstru.

budihace s.f. (reg.) Monstru, pocitanie. Să-și facă budihacea casă la noi în sat (CR.). • pl. -ce. /cf. buduhală.

❍BUDIHACE (pl. -ce), BUDIHA (pl. -le) sf. Mold. Trans. Bucov. Sperietoare, monstru, mătăhală, urîțenie, pocitură: curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă budihacea casă Ia noi în sat (CRG.).

BUDIHACE, budihace, s. f. (Mold., Bucov.) Monstru, pocitanie. V. mama-pădurii, matahală. Curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie și să-și facă, budihacea, casă la noi în sat. CREANGĂ, A. 43.

BUDIHACE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie.

budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută].

budiháce f. (cp. cu bîzdîganie, buduhală, bulihaĭ). Nord. Bîzdîganie, dihanie, monstru.

budăhace s vz budihace

budihaci sm vz budihace

budiheci sm vz budihace

Ortografice DOOM

budihace (reg.) s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

budihace (reg.) s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

budihace s. f., art. budihacea, g.-d. art. budihacei; pl. budihace

Sinonime

BUDIHACE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

budihace s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.

Intrare: budihace
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budihace
  • budihacea
plural
  • budihace
  • budihacele
genitiv-dativ singular
  • budihace
  • budihacei
plural
  • budihace
  • budihacelor
vocativ singular
plural
budăhace substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budăhace
  • budăhacea
plural
  • budăhace
  • budăhacele
genitiv-dativ singular
  • budăhace
  • budăhacei
plural
  • budăhace
  • budăhacelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budiheci
  • budiheciul
plural
  • budiheci
  • budihecii
genitiv-dativ singular
  • budiheci
  • budiheciului
plural
  • budiheci
  • budihecilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budihaci
  • budihaciul
plural
  • budihaci
  • budihacii
genitiv-dativ singular
  • budihaci
  • budihaciului
plural
  • budihaci
  • budihacilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

budihace, budihacesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.