13 definiții pentru bobou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobou sn [At: (a. 1642) TEOFIL, ap. TDRG / V: bub-, bubău, băbău / Pl: ~ouă, (înv) -oaă, -oo / E: mg guba] 1-2 (îrg) Manta groasă de lână (sau de păr de capră cu lână), de culoare închisă, mai scurtă decât sarica (și cu mâneci foarte lungi) Cf ghebă, zeghe, țundră.

bobou s.n. (înv., reg.) Manta groasă de lînă sau de păr de capră, de culoare închisă, mai scurtă decît sarica (și cu mîneci lungi). • pl. -uă. și babău s.f. /<magh. guba.

BOBOU s.n. (ȚR, Trans. SV) Haină țărănească, sarică. B: Portŭ. Bobou. Zeachie. ST. LEX., 271. Răpiia cine ce putea … cine ii, cine șube, cine buboao, cine pături, cine cizme. IM 1730, 105v; cf. CAZANIE 1642; MARDARIE, 202. C: Și schimbîndu-și portul, s-au îmbrăcat într-un bobou ciobănesc și așa de-abia au scăpat cu viața. GH. BRANCOVICI. // A: Petrecură în boboaă și piei de capră. DOSOFTEI, VS; cf. IM 1754, 75r. Variante: bubou (IM 1730, 105v; IM 1754, 75r). Etimologie: magh. guba. substantiv neutru

bobóŭ n., pl. boboŭă, ca oŭ, oŭă, saŭ bobourĭ (cp. cu ung. guba). L.V. Sarică. Suman. – Azĭ. Trans. (buboŭ, bubăŭ, băbăŭ, pl. ăĭe). Suman scurt. V. dîrștină.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bobou, s.n. (reg.) manta țărănească groasă, din lână; suman gros.

Intrare: bobou
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobou
  • boboul
  • bobou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bobou
  • boboului
plural
vocativ singular
plural
babău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
băbău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bubou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burbău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)