brighidău sn [At: H X, 108 / V: ~deu, ~idi~, burghi~, berghedău, birghideu / Pl: ~daie și ~dăie, ~deie / E: ns cf mg fergetyű] 1 (Mol) Bătător¹ folosit la bătutul produselor lactate Si: brai, berdedeu, drugă, ferdideu, litcă, mâtcă, perdideu, roată. 2 (Reg) Mai pentru bătut pământul. corectat(ă)

brighidău s.n. (reg.) Instrument folosit la bătutul produselor de lactate. • pl. -aie. /cf. magh. pergetyű, -tő.

❍BRIGHIDĂU (pl. -dae, -dăe) sn. Mold. 🐑 Băț care are la unul din capete o rotiță cu multe găuri și cu care se bate laptele în putineiu (🖼 599).

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Mold.) Băț care are la unul din capete un disc cu mai multe găuri, servind la bătutul laptelui sau al smîntînei în putinei, ca să se aleagă untul; bătător, mîtcă.

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.

BRIGHIDĂU ~aie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băț, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyü

brighidău n. Mold. roata sau druga cu care ciobanii bat laptele închiegat. [Origină necunoscută].

brighidăŭ V. fercheteŭ.

birghidău sn vz brighidău

brididău sn vz brighidău

brighideu sn vz brighidău

burghidău sn vz brighidău corectat(ă)

birghidăŭ V. fercheteŭ.

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.

brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie

brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie

brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie

BRIGHIDĂU s. v. bătător.

brighidău s. v. BĂTĂTOR.