berneveci smp [At: MANOLESCU, I. 183 / V: ~navici, ~năvicași, ~venci, ~vici, ~nivici, ~vigi, birnevigi, birni~, brinivici / E: nct] (Reg) Pantaloni țărănești largi și lungi, din stofa groasă (de iarnă) Cf cioareci, ițari.

berneveci s.m. pl. (reg.) Pantaloni țărănești largi, făcuți din stofa groasă; ițari. • și bernevici, bernivici s.m. pl. /<bulg. benevreci.

❍BERNEVECI, BERNEVICI sm. pl. Mold. Bucov. 👕 Pantaloni foarte largi purtați de țărani în timpul iernii [comp. srb. benevreke].

BERNEVECI s. m. pl. (Mold., Bucov.) Pantaloni țărănești, largi și groși (de iarnă), făcuți mai ales din pănură albă. V. cioareci, ițari. Adunarea toată se sculă cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe, în berneveci albi, în cojoc lung cu găietane roșii. CAMILAR, N. II 266. [Purta] peste berneveci cămașă largă, fără flori. SADOVEANU, O. V 455. – Variante: bernevici (CREANGĂ, A. 48), bernivici (RUSSO, S. 6) s. m. pl.

BERNEVECI s. m. pl. (Reg.) Pantaloni țărănești, largi și groși. [Var.: bernevici, bernivici s. m. pl.] – Bg. benevreci.

BERNEVECI m. la pl. pop. Pantaloni țărănești largi, confecționați din pânză groasă. /<bulg. bernevici

berneveci pl. Mold. cioareci în patru ițe: ițari, berneveci, cămeșoaie CR. [Serb. BENEVREKE].

bernevécĭ m. pl. (sîrb. benevreke, bg. benevreci, d. vsl. benetki, venețian, și ngr. vrakĭá, izmene; lat. bracae, șalvari galicĭ. V. îmbrac). Est. Pantalonĭ țărănești de pănură. – Și vícĭ, -vígĭ și bernevigĭ. V. cĭoarecĭ, poturĭ, ițarĭ.

bernavici smp vz berneveci

bernăvicași smp vz berneveci

bernevenci smp vz berneveci

bernevici smp vz berneveci

bernivici smp vz berneveci

bernivigi smp vz berneveci

birnevigi smp vz berneveci

birniveci smp vz berneveci

brinivici smp vz berneveci corectat(ă)

bernevici s.m. pl. v. berneveci.

bernivici s.m. pl. v. berneveci.

birnevígĭ V. bernevecĭ.

berneveci (reg.) s. m. pl.

berneveci (reg.) s. m. pl.

berneveci s. m. pl.

berneveci pl.

bernevici s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr. pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl.