2 definiții pentru beg
Explicative DEX
beg2 a [At: ENC. VET. 149 / Pl: begi[1] / E: nct] (D. cal) Care a depășit opt ani fără a pierde mișuna. corectat(ă)
- begi → begi, fiind monosilabic. — Ladislau Strifler
beg (turc. beg, bet, bei). Trans. sud. Pietricică de jucat aruncînd-o în sus și prinzînd-o la jocu numit în Mold. Munt. „opinca”: a juca la begĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beg
| substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)