baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă² (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectat(ă)

báștă s.f. v. bașcă.

‡BAȘTĂ 👉 BAȘCĂ.

BAȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pămînt; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

bașcă² sf vz baștă

baște sf vz baștă

baștie sf vz baștă

báșcă s.f. 1 (milit.; în trecut) Încăpere secretă amenajată în locuințe între două niveluri sau într-un turn de apărare. 2 (milit.; înv.) Bastion. 3 (înv., reg.) Beci. 4 (arg.) Închisoare. • pl. băști. și báștă s.f. /<pol. baszta.

†BAȘCĂ, ‡BAȘTĂ (pl. -băști) sf. 🎖️ ‡Lucrare de fortificațiune făcută pe lîngă șanțurile unei tabere, din pămînt sau de zid, în formă de turn și de unde se trăgea cu tunurile: făcuse Leșii în cele trei zile o tabie, adică o baștă den afară de șanțuri (M.-COST.) ¶ 2 💒 Pivnița boltită: intrară în bașca rotundă cu păreții și pardoseala de piatră (ODOB.) [refăcut din pl. băști, sg. baște 👉 BAȘTE].

†BAȘTE 👉 BAȘTIE.

†BAȘTIE, BAȘTE sf. 🎖️ – BAȘCĂ1: soldații făcură băștii (BĂLC.); cetățuie cu baște și boiniță, din a căriia pietre și lespezi mari locuitorii... au zidit prăvălii (STAM.).

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

BAȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BAȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

!baștă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

BAȘCĂ s. v. beci, pivniță.

BAȘTE s. v. cetate, fortăreață.

bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

baște s. v. CETATE. FORTĂREAȚĂ.