BABACĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbacă, babac s. m.] – Din ngr. babákas.

babacă sm [At: STAMATI, ap. ȘIO / V: babac, băb~ / G-D: -achii / Pl: ~aci / E: ngr βαβάϰας] 1 (Îvr) Tată. 2 (Îe) Trai, neneaco, pe banii -achii Viață fără griji datorită părinților. 3 (Îae) Viață îndestulată pe banii altuia. 4 (Fam; lpl) Părinți bătrâni. 5 (Șlp) Bătrân. 6 (Fig) Elev repetent. 7 (Fig) Elev mult mai înalt decât colegii lui.

babácă s.m. (reg.) 1 (astăzi fam., glum.) Tată. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca (SADOV.). ◇ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune: a) despre cineva care duce o viață fară griji cu banii tatălui său; b) despre cineva care duce o viață fară griji cu banii altuia. ◆ (la pl.) Părinți (bătrîni). Ce să caute babacii la petrecerea puștanilor? 2 Fig. (iron.) Elev repetent. 3 Fig. Elev mai înalt decît colegii săi. • pl. -ci. g.-d. -chii. și babác, băbác, băbácă s.m. / <ngr. βαβαcα.

❍BABACĂ, BĂBACĂ sm. Mold. familiar Tată: un prieten vechiu a babacă-tău (ALECS.); traiu, neneaco, cu banii băbachii (CAR.) [ngr. μπαμπάκας].

BABACĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbacă, babac s. m.] – Din ngr. babákas.

BABACĂ, babaci, s. m. (Mold.; azi mai rar) Tată, tătucă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = trai bun, viață fără griji, cu banii tatălui, p. ext. cu banii altuia. De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luîndu-și seama) babachii. CARAGIALE, O. I 107. ♦ (La pl., ireverențios) Părinți, bătrîni² (2). Îl auzeai pentru întîia oară spunînd, despre părinți, «babaci». PAS, Z. I 255. ◊ Fig. (Ironic) Repetenții, sau «babacii», cum le spuneam noi, generația tînără, pretindeau că domnul Ciolac... duce tratative de însurătoare. SADOVEANU, N. F. 136. – Gen. și: babachii, babacului. – Variantă: băbacă (CARAGIALE, O. I 55, ALECSANDRI, T. I 115, KOGĂLNICEANU, S. 47) s. m.

BABACĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbacă s. m.] – Ngr. babakas.

BABACĂ ~ci m. pop. 1) (folosit și ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ◊ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viață fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata și mama. [Var. babac] /<ngr. babákas

babacă m. Mold. tată: un prieten vechiu al babachii-tău AL. [Turc. BABA, cu sufixul diminutiv din taică (cf. neneacă)].

babac sm vz babacă

băbac sm vz babacă

băbacă sm vz babacă

babác s.m. v. babacă.

băbác s.m. v. babacă.

băbácă s.m. v. babacă.

babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a prins babacu. Haĭ, babacule!

babáca și babáĭa m. fără pl., gen a babacăĭ (Mold.), al babachii (Munt.) saŭ al lŭi; al babaiĭ sau al luĭ; voc. babacă, babaĭe (ngr. babákas, dim. d. babás, tată, d. turc babá; bg. sîrb. babaĭko, rus. babáĭ, babáika). Fam. rar azi Tată. V. neneacă, dădacă, duducă.

!babacă (înv., reg.) s. m., art. babaca, g.-d. art. babacăi/babachii/lui babaca, voc. babacă; pl. babaci

babacă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babachii/babacăi; pl. babaci

babacă, -chii gen. a.

babac (fam.) s. m., art. babacul, voc. babacule; pl. babaci

babac (fam.) s. m., pl. babaci

babac/babacă s. m., art. babacul/babaca, g.-d. art. babacului/babachii/babacăi; pl. babaci

babacă (babaci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.

babacă, babace, s. f. mamă

babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți

BABACĂ s. v. părinte, tată.

babacă s. v. PĂRINTE. TATĂ.