hareci [At: (a. 1770) URIC., ap. TDRG / V: ar~ / E: tc hareç] (Înv) 1 i Strigăt cu care conducătorul unei licitații închide licitația. 2 sn Preț al unui lucru obținut la licitație. 3 sn Adjudecare.

HARECI interj. (Învechit) Strigăt cu care conducătorul unei licitații invita publicul să cumpere lucrul scos la licitație sau cu care închidea licitația asupra unui lucru. – Variantă: areci interj.

harécĭ interj. (turc. hareč, harač [lit. și ar. harağ], de unde și ung. harács, prețuire, adjudicare). Vechĭ. Strigăt care se întrebuințează cînd se vînd lucrurile la mezat: Harecĭ o dată! Cine dă maĭ mult? Harecĭ de doŭă orĭ! Harecĭ de treĭ orĭ! S. n., pl. urĭ. Adjudicare. – Și arecĭ. V. cochiĭ-vechĭ.

ARECI interj. v. hareci.

areci sn vz hareci

ARECI interj. V. hareci.

ARECI interj, v. hareci.

areciu n. V. hareciu: areci!... odată, de două ori, cine dă mai mult? FIL.

hareciu n. (învechit) adjudecare. ║ int. adjudecat (termen încă popular): telalul strigă îndată: zece galbeni fata giudelui! cine dă mai mult? una, două, trei, hareciu! AL. [Turc. HAREČ].

arécĭ ș. a., V. harecĭ.

haríci, V. harecĭ-.

!hareci (înv.) (desp. -reci) interj.

hareci/areci (înv.) (-reci) interj.

hareci/areci interj. (sil. -reci)

areci v. hareci

hareci interj. – Strigăt cu care în trecut se arăta că un obiect a fost adjudecat la o licitație. – Var. areci, arici. Tc. hareç (Löbel 23; Șeineanu, II, 209). – Der. hareci, s. n. (licitație; adjudecare); (h)areciui (var. (h)arecilui), vb. (a licita; a adjudeca), var. din tc. haraclamak.

hareci! interj. (înv.) 1. adjudecat! (strigăt cu care conducătorul unei licitații închidea licitația). 2. prețul dobândit de un lucru la licitație. 3. adjudecare (la licitație).