2 definiții pentru afera

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFERA vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afera vb., ind. prez. 3 sg. aferea

Intrare: afera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afera
  • aferare
  • aferat
  • aferatu‑
  • aferând
  • aferându‑
singular plural
  • aferea
  • aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aferez
(să)
  • aferez
  • aferam
  • aferai
  • aferasem
a II-a (tu)
  • aferezi
(să)
  • aferezi
  • aferai
  • aferași
  • aferaseși
a III-a (el, ea)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • afera
  • aferă
  • aferase
plural I (noi)
  • aferăm
(să)
  • aferăm
  • aferam
  • aferarăm
  • aferaserăm
  • aferasem
a II-a (voi)
  • aferați
(să)
  • aferați
  • aferați
  • aferarăți
  • aferaserăți
  • aferaseți
a III-a (ei, ele)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • aferau
  • afera
  • aferaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afera, aferezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.