ADNOMINAL, -Ă adj. (despre un adjectiv etc.) care determină un nume. (< fr. adnominal)

+adnominal¹ adj. m., pl. adnominali; f. adnominală, pl. adnominale

+adnominal² s. n., pl. adnominale

adnominal adj. m., pl. adnominali; f. sg. adnominală, pl. adnominale

ADNOMINAL, -Ă adj. (< fr. adnominal): în sintagmele caz adnominal și dativ adnominal (v.).

ADNOMINAL (DATIV ~) Termen atribuit unei situații sintactice nespecifice pentru dativ*: dativul dependent de un centru* substantival, deci dativul din structura unui G(rup) N(ominal), având funcția de atribut*. • Tiparul sintactic cu dativ adnominal, prezent și în latină, se realizează în română fie în vecinătatea unor substantive nearticulate aparținând clasei numelor de rudenie sau de demnități (ex.: nepot surorii mele; domn Țării Românești), construcție rară în româna actuală, fie în vecinătatea unor substantive (articulate sau nearticulate) de proveniență verbală, unde construcția cu dativul reflectă păstrarea disponibilităților combinatorii de tip verbal (ex. trimitere de ajutoare copiilor). G.P.D.