2 definiții pentru adhortativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADHORTATIV s. n. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn. (< germ. Adhortativ)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adhortativ s. n., pl. adhortative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: adhortativ
adhortativ substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
adhortativ, adhortativesubstantiv neutru
- 1. Formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn. MDN '00
etimologie:
- Adhortativ MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.