absurditate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 212 / Pl: ~tăți / E: fr absurdité, lat absurditas, -atis] 1 Caracterul a ceea ce este absurd (1). 2-3 (Ccr) Lucru, idee etc. absurd (1).

*ABSURDITATE sf. Nepotrivire cu dreapta judecată; caracterul, starea unui lucru absurd ; se poate să spui astfel de absurdități? (CAR.) [fr. < lat.].

ABSURDITATE, absurdități, s. f. Însușirea de a fi absurd; lucru, idee, concepție absurdă; prostie, inepție. V. aberație.

ABSURDITATE, absurdități, s. f. Caracterul a ceea ce e absurd; lucru, idee, concepție absurdă; prostie. – Fr. absurdité (lat. lit. absurditas).

ABSURDITATE s.f. Însușirea de a fi absurd; lucru, idee absurdă; prostie, inepție. V. aberație. [Cf. fr. absurdité, lat. absurditas].

absurditate s. f. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație. (< fr. absurdité, lat. absurditas)

absurditate, absurdități, s.f. Ceea ce este absurd.

ABSURDITATE ~ăți f. 1) Caracter absurd. 2) Concepție, idee sau faptă absurdă. /<fr. absurdité, lat. absurditas, ~atis

absurditate f. calitatea celui absurd și însuș lucrul absurd.

*absurditáte f. (lat. absúrditas, -átis). Caracteru de a fi absurd. Lucru absurd.

absurditate s. f., g.-d. art. absurdității; pl. absurdități

absurditate s. f., g.-d. art. absurdității; pl. absurdități

absurditate s. f., g.-d. art. absurdității; pl. absurdități

ABSURDITATE s. 1. aberație, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!) 2. absurd, ilogism, nonsens. (~ unei situații.)

ABSURDITATE s. 1. aberație, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!) 2. ilogism, nonsens. (~ unei situații.)