opțiuni
  • info

5 definiții pentru absolutizat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.

ABSOLUTIZA vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].

absolutiza vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)

A ABSOLUTIZA ~ez tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) ca absolut. /absolut + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolutiza vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3 sg. și pl. absolutizează

Intrare: absolutizat
absolutizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolutizat
  • absolutizatul
  • absolutizatu‑
  • absolutizată
  • absolutizata
plural
  • absolutizați
  • absolutizații
  • absolutizate
  • absolutizatele
genitiv-dativ singular
  • absolutizat
  • absolutizatului
  • absolutizate
  • absolutizatei
plural
  • absolutizați
  • absolutizaților
  • absolutizate
  • absolutizatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolutiza, absolutizezverb

  • 1. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
  • Absolut + sufix -iza. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.