3 definiții pentru abrogativ
Explicative DEX
ABROGATIV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].
abrogativ, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Ortografice DOOM
abrogativ adj. m., pl. abrogativi; f. sg. abrogativă, pl. abrogative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abrogativ
abrogativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
abrogativ, abrogativăadjectiv
- 1. Care urmărește abrogarea (a ceva). DN
etimologie:
- abrogatif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.