O definiție pentru BIC
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+BIC s. n., art. BIC-ul
Intrare: BIC
| substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||