opțiuni
  • info
13 definiții pentru țâțacă

Explicative DEX

ȚÂȚACĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

ȚÂȚACĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

țâțacă sf [At: (a. 1719) CAT. MAN. II, 89 / V: țiț~, țăț~, țaț~, țacă / Pl: ~ace / E: țață + -acă] 1-18 (Mol; șhp) Țață (1-9).

țacă2 sf vz țâțacă

țațacă sf vz țâțacă

țățacă sf vz țâțacă

țițacă sf vz țâțacă

ȚACĂ s. f. v. țîțacă.

ȚÎȚACĂ, țîțace, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui țață. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. – Variantă: țacă s. f.

Ortografice DOOM

țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțacei/țâțachii; pl. țâțace

țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțachii/țâțacei; pl. țâțace

țâțacă s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțachii/țâțacei; pl. țâțace

Argou

care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?

Arhaisme și regionalisme

țacă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.

Intrare: țâțacă
substantiv feminin (F48.1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțacă
  • țâțaca
plural
  • țâțace
  • țâțacele
genitiv-dativ singular
  • țâțace
  • țâțacei
  • țâțachii
  • țâțacăi
plural
  • țâțace
  • țâțacelor
vocativ singular
  • țâțacă
  • țâțaco
plural
  • țâțacelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țacă
  • țaca
plural
  • țace
  • țacele
genitiv-dativ singular
  • țace
  • țacei
plural
  • țace
  • țacelor
vocativ singular
  • țacă
  • țaco
plural
  • țacelor
țițacă substantiv feminin
substantiv feminin (F48.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițacă
  • țițaca
plural
  • țițace
  • țițacele
genitiv-dativ singular
  • țițace
  • țițacei
  • țițachii
  • țițacăi
plural
  • țițace
  • țițacelor
vocativ singular —
plural —
țățacă substantiv feminin
substantiv feminin (F48.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țățacă
  • țățaca
plural
  • țățace
  • țățacele
genitiv-dativ singular
  • țățace
  • țățacei
  • țățachii
  • țățacăi
plural
  • țățace
  • țățacelor
vocativ singular —
plural —
țațacă substantiv feminin
substantiv feminin (F48.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țațacă
  • țațaca
plural
  • țațace
  • țațacele
genitiv-dativ singular
  • țațace
  • țațacei
  • țațachii
  • țațacăi
plural
  • țațace
  • țațacelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțacă, țâțacesubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui țață. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. DLRLC
etimologie:
  • Țață + -acă. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.