3 definiții pentru țârlâire
Explicative DEX
ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
A ȚÂRLÂI țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
țârlâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țârlâire
țârlâire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țârlâi, țârlâiverb
- 1. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: scârțâi
- Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
- A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
- Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. DLRLC
- Cît îi ziulica de mare, tot țîrliește. (ALECS.) CADE
- Cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țirliiau nervos. (EMIN.) CADE
-
- 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). MDA2
- A-i țârlâi (cuiva) urechea = a-i țiui (cuiva) urechea. MDA2
etimologie:
- DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.