5 definiții pentru țigărit
Explicative DEX
❍ȚIGĂRIT, ❍ȚÎGĂRÎT adj. Mold. Bucov. Uscat, slab, plăpînd: sînteți așa de țigăriți și gingași încît, de v’ar vedea străbunii noștri, ar plînge de jale (NEGR.); să nu îmbli mult, că te-i osteni și apoi îi arăta țîgărîtă și prizărîtă (SB.) [comp. ung. c i g å r].
ȚIGĂRIT, -Ă, țigăriți, -te, adj. (Regional) Slăbuț, pirpiriu, pipernicit. Sînteți așa de țigăriți și gingași, încît, de v-ar vedea străbunii voștri, ar plînge de jale. NEGRUZZI, S. I 245. (Cu pronunțare regională) Să nu umbli mult, că te-i osteni și-apoi îi arăta țîgărîtă și prizărită. SBIERA, P. 206. ◊ Fig. Iert copiii care au călcat pe urme rele și au rădicat astă literatură țigărită și șonțită. RUSSO, S. 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigărit a. plăpând: sunteți țigăriți și gingași NEGR. [Lit. fin ca o hârtie de țigară].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ȚÎGĂRÎT 👉 ȚIGĂRIT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
țigărit, țigărită, adj. (înv. și reg.) plăpând, debil.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
țigărit, țigărităadjectiv
- 1. Pipernicit, pirpiriu, slăbuț. DLRLCsinonime: pipernicit pirpiriu slăbuț
- Sînteți așa de țigăriți și gingași, încît, de v-ar vedea străbunii voștri, ar plînge de jale. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
- Să nu umbli mult, că te-i osteni și-apoi îi arăta țîgărîtă și prizărită. SBIERA, P. 206. DLRLC
- Iert copiii care au călcat pe urme rele și au rădicat astă literatură țigărită și șonțită. RUSSO, S. 50. DLRLC
-