știoacă sf [At: ALR II, 5042/279 / V: (reg) schiocă, ~ocă, ~oucă, șto~ (Pl: ~oache), ștoucă / Pl: ~ioci / E: ns cf ger Stok (hammer, -eisen, -beil), Stich (axt), Stichel] 1 (Trs) Ghionoi (de cioplit piatra). 2 (Trs) Târnăcop cu un singur tăiș de formă lată. 3 (Trs) Sapă cu vârf ascuțit. 4 (Reg; îf știocă) Teslă. 5 (Reg; îf ștoacă) Bardă (1).

schiocă sf vz știoacă

știocă sf vz știoacă

știoucă sf vz știoacă

ștoacă sf vz știoacă

ștoucă sf vz știoacă

ȘTIOACĂ s. v. ghionoi.

știoacă s. v. GHIONOI.

știoacă, știoci, s.f. (reg.) 1. ghionoi (de cioplit piatra). 2. târnăcop cu un tăiș lat. 3. sapă cu vârf ascuțit. 4. (în forma: știocă) teslă. 5. (în forma: știocă) bardă.

știoácă, s.f. v. ștoacă.