opțiuni
  • info

9 definiții pentru șervețel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERVEȚEL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el.

ȘERVEȚEL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el.

șervețel sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: șervet + -el] 1-4 (Șhp) Șervet (1, 3) (mic). 5 Bucată (pătrată) de hârtie subțire (poroasă și ușor creponată), special confecționată, întrebuințată la masă pentru ștersul gurii și al mâinilor. 6 (Șîs ~ parfumat) Bucată de hârtie subțire (parfumată), foarte fină și poroasă, special confecționată, care servește la împrospătarea și la ștergerea feței sau a mâinilor sau ca batistă pentru nas în timpul răcelii. 7 (Reg) Batistă (de buzunar). 8 (Mun; îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

ȘERVEȚEL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. Nevasta învățătorului șezuse lîngă Eleonora... finind în mînă un șervețel murdar pe care îl scăpase din mînă la intrarea doamnei Vorvoreanu. DUMITRIU, B. F. 142. Doamna prefect scosese fețele de masă și șervețelele cele mai albe. PETRESCU, R. DR. 199. ♦ Șervet care se leagă la gîtul copiilor mici, ca să nu-și murdărească hainele cînd mănîncă. Te uitai ce cuminți stau la masă și cît de frumos mănîncă Titi, frate-său și surorile lui, toți cu șervețele de după gît și fiecare cu paharul lui de tablă. PAS, Z. I 110.

ȘERVEȚEL ~e n. (diminutiv de la șervet) Bucată de pânză sau de hârtie subțire folosită pentru șters gura în timpul mesei. /șervet + suf. ~el

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șervețel s. n., pl. șervețele

șervețel s. n., pl. șervețele

șervețel s. n., pl. șervețele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERVEȚEL s. (franțuzism înv.) servietă. (Acoperă dulceața cu un ~.)

ȘERVEȚEL s. (înv.) servietă. (Acoperă dulceața cu un ~.)

Intrare: șervețel
șervețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șervețel
  • șervețelul
  • șervețelu‑
plural
  • șervețele
  • șervețelele
genitiv-dativ singular
  • șervețel
  • șervețelului
plural
  • șervețele
  • șervețelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șervețel, șervețelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui șervet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: servietă
    • format_quote Nevasta învățătorului șezuse lîngă Eleonora... ținînd în mînă un șervețel murdar pe care îl scăpase din mînă la intrarea doamnei Vorvoreanu. DUMITRIU, B. F. 142. DLRLC
    • format_quote Doamna prefect scosese fețele de masă și șervețelele cele mai albe. PETRESCU, R. DR. 199. DLRLC
    • 1.1. Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Șervet care se leagă la gâtul copiilor mici, ca să nu-și murdărească hainele când mănâncă. DLRLC
      • 1.2.1. Te uitai ce cuminți stau la masă și cît de frumos mănîncă Titi, frate-său și surorile lui, toți cu șervețele de după gît și fiecare cu paharul lui de tablă. PAS, Z. I 110. DLRLC
etimologie:
  • Șervet + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.