15 definiții pentru șale
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘALE s. f. pl. 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat. sella.
ȘALE s. f. pl. 1. Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. – Lat. sella
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘALE s. f. pl. (Și în forma șele) 1. Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale la om. Aproape bătrîn, mic la stat și cam adus din șale. STĂNOIU, C. I. 84. Boala... era numai o mare slăbiciune de stomah, dureri de șele și nedormire. NEGRUZZI, S. II 154. O rochiță, puiculiță, Largă-n poale, Strîmtă-n șale. ȘEZ. II 184. 2. Partea din mijlocul spinării la animale; locul unde stă șaua pe cal; spinare. O jiganie... cu șele de cal și cu trunchiul de om. ISPIRESCU, U. 74. – Variantă: șele s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘALE f. pl. 1) (la om) Parte a spinării din regiunea lombară a coloanei vertebrale. Dureri de ~. A se îndrepta de ~. 2) (la animale) Partea de mijloc a spinării. /<lat. sella
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șale f. pl. 1. partea spinării la cal pe care se pune șeaua: calul e deșelat, când și-a vătămat șalele; 2. la om, partea de jos a spatelui a cării axă e formată din 5 vertebre: mă dor șalele. [Pl. din șea].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șále f. pl. V. șa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘELE s. f. v. șale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șa f., pl. V. maĭ jos (die șea, lat. sĕlla, scaun, care vine din *sedla d. sĕdére, a ședea; it. pv. cat. pg. sella, fr. selle, sp. silla. V. șed, sedelcă). Un fel de așternut de pele de o formă specială care se pune pe cal și se leagă cu chinga și pe care încalecă călărețu. A bate șaŭa (ca) să priceapă ĭapa, a face aluziune ca să priceapă cineva. Pl. Mijlocu spinăriĭ, partea spinăriĭ la șoldurĭ (care corespunde cu locul unde se pune șaŭa pe cal): mă dor șalele de atîta greutate. – În Munt. vest șea, pl. șele și șeĭ (ca mantale, măntăĭ). În vest șale (ca șade, șase, șapte) cu înțelesu de „mijlocu spinăriĭ”. În est numaĭ șele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șale (parte a corpului) s. f. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șale (parte a corpului) s. f. pl., art. șalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șale (anat.) s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șale pl. (mă dor șalele).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘALE s. pl. (ANAT.) 1. (pop.) rărunchi, (reg.) șaucă. (Regiunea ~.) 2. v. mijloc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘALE s. pl. (ANAT.) 1. (pop.) rărunchi, (reg.) șaucă. (Regiunea ~.) 2. mijloc. (O dor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șale, (șele), s.f. – Partea spinării din regiunea lombară a coloanei vertebrale. – Lat. sella „scaun, tron” (Scriban, DEX); cuv. autohton, cf. alb. shalë „coapsă”, din rad. i.-e. *kél- „a înclina, a îndoi” (Russu, 1970: 202).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F168) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șale, șalesubstantiv feminin plural
- 1. Parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aproape bătrîn, mic la stat și cam adus din șale. STĂNOIU, C. I. 84. DLRLC
- Boala... era numai o mare slăbiciune de stomah, dureri de șele și nedormire. NEGRUZZI, S. II 154. DLRLC
- O rochiță, puiculiță, Largă-n poale, Strîmtă-n șale. ȘEZ. II 184. DLRLC
-
- 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă șaua pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spinare
- O jiganie... cu șele de cal și cu trunchiul de om. ISPIRESCU, U. 74. DLRLC
-
etimologie:
- sella DEX '09 DEX '98